Archive for the ‘Mult căcat şi un ventilator’ Category


DA! Dintotdeauna. De la facerea lumii, ca să zic aşa. Şi evident şi ca de obicei, paradoxal, primul party pooper poate fi considerat chiar doamne-doamne. Ştim cu toţii povestea cu grădina minunată unde era un party şi o bucurie perpetuă… Inclusiv un măr magic pus acolo cu schepsis. Şi ce a făcut? După ce a organizat aşa un party a stablilit reguli. Look… but don’t touch! Touch… but don’t taste! Deşi toată natura şi toate instinctele tale spun exact opusul.

Bun, acum că am lămurit-o şi p-asta şi am stabilit cine a început primul leapşa asta machiavelică, să-mi spun of-ul.

Când stai în globuleţul tău nice and shiny de sticlă, în care te simţi bine şi comfi, dacă apare brusc o pată, o amprentă ceva, pe luciul lui sticlos, vei simţi imediat. Şi pentru că tu eşti în interiorul globului şi te uiţi insistent la amprenta blasfemică, îşi face imediat simţită prezenţa efectul de lupă. Moment în care nu ştii pe cine să baţi. Şi intri pe „furie mode”. Şi ajungi şi tu să te întrebi, cum zicea un Maestru: „De ce simt unii nevoia să se bage în seamă folosind replici mai proaste ca ei?”

 

Răspunsul este de fapt mai multe.

1.  Pentru că sunt nişte puţopalmişti mahalagii plictisiţi de ei şi de viaţă, care cred că pe unii îi amuză glumele şi atitudinea aferentă. Specimenele de acest gen activează din păcate în număr din ce în ce mai mare în societatea noastră, şi asta doar pentru că noi le permitem. Îi lăsăm să stea pe lângă noi, şi ei ne sug tot entuziasmul, ca nişte paraziţi ordinari ce sunt. Le hrănim orgoliul cu mici părticele din noi şi ei se fac mari… Soluţie: nu, nu soluţie anti-paraziţi, propun direct călcatul în picioare.

2. Pentru că sunt nişte oameni cu oareşice probleme şi neîmpliniri pe diverse planuri, care de fiecare dată când dau de o chestie care doar în capul lor paranoic evocă traume…aşa, unrelated, se simt atacaţi, precum cruciaţii înconjuraţi de multipla armată a lui Saladin. Oamenii ăştia nu ţin cont de nimic, nu se văd decât pe ei înfipţi în… the spiraling downwards abyssus abyssum. O categorie enervantă până-n plexul solar. Soluţie: ia-ţi calul cu tot cu armată şi fă o plimbare până-i trece. Când e vorba de reprimări, cu toţii avem memoria scurtă, aşa că n-o să fie o plimbare prea lungă.

3.  Pentru că au crescut fără mămică şi/sau în loc de Equus ferus caballus în varianta cu picioare scurte, ai lui i-au dat un ponei de pluş… Iar acum cerşesc atenţie pe unde pot.

4.  Pentru că sunt unii oameni care pur şi simplu aşa s-au născut. Nu-i putem judeca pentru asta. Nu e vina lor că nu-şi dau seama unde este limita. Iată de pildă următorul exemplu… simpatic.

 

5.  Pentru că… faceţi şi voi combinaţii, aranjamente şi permutări de 1.   2.   3.   şi   4. şi vedeţi ce iese. Eu m-am plictisit să tot extind termenul de “party pooper”. It’s just sad.

Cu toţii am avut stări în care poate eram predispuşi să ne purtăm ca nişte maimuţe scatofile, dar am ţinut să exteriorizez aceste simţăminte faţă de cei care şi-au făcut din asta un hobby.

 

 

GENERAL NOTE:  Cine se scuză se acuză, cine se simte atacat să mai citească o dată paragraful 2 şi să-şi trimită frustrările la plimbare, nu oamenii/prietenii.

 

NOTE TO RANDOM PARTY POOPER: NU(-M)IROSI OXIGENUL!

 

Advertisements

Scleroza este procesul care ne arunca inapoi in copilarie fix pe acelasi drum pe care
am ajuns la maturitate. Uneori mai repede, alteori mai incet, mai cu duhu’ blandetii.

Daca imi permiteti exprimarea plastica, evolutia omului este ca urcusul pe un deal. Urci, urci, urci, pana in momentul in care spui “da’ ‘miaj in el de urcus !!! ia mai bine ma cobor eu inapoi cu sania !!! DU-TE DRACU, DEALULE !!!”, dupa care omul cu un zambet dement si fixat pe fata, cu ochii mari si injectati, ia sania in cur si se duce dracu’ fix de acolo de unde a venit. Cam asa e si cu scleroza asta.

Scleroza-porno este acea forma de scleroza in care o iei cu sania la vale zambind isteric in cucu’ gol.

Acum ceva timp, Iurie Darie s-a trezit fericit intr-o dimineata si, ca un copil care tocmai a descoperit ceva si vrea sa impartaseasca cu restul lumii, realizand ca a invatat sa se futa perfect (in ciuda varstei fragede de 81 de ani) a tinut mortis sa se fotografieze alaturi de o hidoasa balena de asfalt care avea cel putin 65 de ani (estimare ochiometrica). Ulterior, am aflat ca balena cu pricina ii e si nevasta. Nu stiu daca este legal sa te casatoresti cu balenele de asfalt in Romania, dar astia si-au facut poze la cucu’ gol si s-au dat prin ziare spunand ca vor sa bage si de un pornache, ca sa vada lumea cum se face treaba buna.

Altfel spus, Iurie Darie se da cu sania. Si de pe sanie, de acolo, in cucu’ gol, se simte dator sa ne invete cum e cu treaba asta animalica care mocneste in noi si cu care nu stim ce sa facem, nu stim cum sa o controlam, cum sa o exploatam, per total nu stim ce sa facem cu ea.
Multumim, Iurie ! Dupa ce te-am vazut pe tine si pe nevasta-ta aia odioasa in ipostaze sexoase imi vine sa mi-o tai si sa ti-o dau cadou. Poate te mai folosesti din cand in cand de ea. Nu ca ar fi cazul, ca doar esti armasar tanar, dar poate mai esti plecat la vreo filmare xxx si o apuca pe tinerica aia poftele si E MUSAI sa aiba ceva la indemana sa rezolve situatia.

Zilele trecute, Claudiu Bleont si-a aratat si el cucu’ in fata unor ziaristi la nu stiu ce conferinta de presa de la Arad. Cu chilotii in vine si tricoul ridicat sa se vada reminiscienta in toata splendoarea ei, a urlat in gura mare ‘ASA MICA CUM E EA, HAI SA NE FACEM TREABA CU EA!’.
Dupa care a ars-o direct din Disneyland spunand ca de fapt a fost un manifest, o revolta impotriva oamenilor care se plang, care sunt nemultumiti etc. Oricat ar incerca sa se ascunda in spatele confortabilului aer boem de artist desavarsit ce e el, evident omul se da cu sania si cu inca ce viteza. Bine ca nu era si Iurie in sala ca sigur iesea si de un viol live. Sa nu uitam totusi ca Iurie este la varsta experimentelor acum.

Pe langa toate aceste cazuri de scleroza-porno, mai avem totusi si fericitele cazuri de scleroza pura, sanatoasa, asa cum era ea pe vremuri si va invit sa o observam, nostalgic, in pozele urmatoare:


via b365.realitatea.net

Da. Este chiar Viorel Lis. Pentru cei mai tineri sau cei sclerozati traditional (ca sclerozatii porno nu apucau sa citeasca pana aici ca ii apucau poftele de la paragraful 2) reamintesc ca domnul din imaginile de mai sus a fost candva primarul general al Bucurestiului.

Inspaimantator ?! De ce ?!


Uitandu-ma la TV in ultima vreme am realizat ca omenirea a dezvoltat un fel de aroganta specifica supravietuitorului, naturala ce-i drept dar usor neplacuta.

Orice om sufera de el, inconstient bag de seama, pentru ca, practic, se considera o mica rotita importanta in sistemul care a sustinut cacatul asta de civilizatie sa reziste atata.

Orice om are sange de campion, are gena aia castigatoare care se transmite genetic si, totodata, prin gena asta se transmite si victoria celui care a descoperit roata. Astfel, fiecare simte ca a inventat roata, ca a fost partas si a contribuit la toate evenimentele marcante ale acestei minunate civilizatii.

Din pacate nu am fost acolo, nu am contribuit cu nimic si nu facem nimic altceva zilele astea decat sa ne mangaiem pe cap de unii singuri total nejustificat. Noi nu mai inventam roata pentru ca ea a fost deja inventata si atunci inventam iPhone-ul, acest produs vital care este mult mai ‘cool’ chiar si decat apa calda.

Si da, toate astea sunt pentru progres, pentru evolutia inevitabila, pentru ca trebuie sa punem umarul sa descoperim, sa cercetam, sa oferim solutii, sa inventam etc. Cacat ! Azi se construieste si se inventeaza cu gandul la bani si astfel s-a transformat progresul asta in cel mai de temut hot de buzunare.

Revenind la subiectul central, aroganta supravietuitorului se poate vedea cel mai bine pe Discovery.

Urmaream o emisiune care prezenta ultimele zile de viata ale unui dinozaur intr-un mod de zece mii de ori mai convingator decat prezentarea ultimelor zile ale Elodiei pe OTV.

Statistic vorbind, cu marja de eroare asociata acestui interval urias de timp, exista sanse de 10 ori mai mari ca eu sa castig la loto de 3 ori la rand decat ca dinozaurul ala sa isi fi trait ultimele zile in felul in care l-au expus ei.

In zilele noastre istoria se schimba de la mandat la mandat, bubuie o gramada de lucruri si nimeni nu stie de la ce, treaba e incerta cu biblia si cu Iisus (si asta se intampla doar acum 2000 de ani), insa specialistii au reusit sa refaca cu o acuratete descurajanta ultimele zile de viata ale unui dinozaur.

Ce e cu adevarat enervant in acest gen de emisiuni este aroganta supravietuitorului care se manifesta pana si in cazul naratorului. Mai avea putin si spunea, eventual si cu un raset superior: ‘Ei, dinozaurii, cu toate ca aveau un gabarit impresionant au murit, practic, de frig (he he!). Nu s-au descurcat. Pe de alta parte, noi, oamenii, spre exemplu, am inventat patura si budigaii sa ne tina de cald (he he!). Si ?! Cine e in viata acum ?!’.

Naratorule, de ce esti tu atat de arogant pentru ca nu mi se pare nimic superior si ‘supravietuitor’ in a citi de pe foaie textul ala cu intonatia aia total basita ? Si situatia devine si mai ingrozitoare cand te gandesti ca acel text a fost scris cu mana dreapta de un alt om in timp ce cu mana stanga se auto-satisfacea salbatic gandindu-se cat de ‘supravietuitor’ o sa sune fraza pe care tocmai au scris-o.

De asta ma uit pe Discovery fara sonor. Si sper ca, intr-o buna zi, o alta civilizatie extraterestra, mai supravietuitoare si mai aroganta ca a noastra, sa aterizeze in curtea casei naratorului de pe Discovery, sa-i ia intonatia si atitudinea si sa i le infiga in cur cu o viteza atat de mare incat sa il arunce direct in hyper-timp impreuna cu tipul care ii scrie textele.

Una peste alta, doamna grasa a inceput sa isi dreaga vocea.
Orice produs (imperiul si civilizatia sunt ‘produse’ ale omului) are o perioada de declin. Iar noi suntem in cadere libera. Tine minte asta, naratorule de la Discovery.

CV Mascul Alfa

Posted: February 5, 2011 by madhatTer666 in Mult căcat şi un ventilator
Tags: , , , , , , ,

Cercetătorii americani ( cum altfel?! ) au făcut recent o nouă semidescoperire: se pare că masculul alfa, reprezintă de fapt ultima versiune a experimentului (pe cât se pare, gata eşuat) Mamei Naturi numit “Survival of The Fittest” (STF), sau, mai pe româneşte, “Scapă Cine Poate!” (SCP!).

Versiunea anterioară, cea beta, a rămas în urmă o dată cu ramificaţia apărută în cadrul evoluţiei filogenetice ce a avut ca rezultat direct versiunea alfa. Astfel, neavând termeni de comparaţie, trebuie să acceptăm în unanimitate faptul că masculul alfa s-a născut irefutabil alfa.

Institutul din S.U.A. specializat în STF a făcut publice următoarele date referitoare la semipreţiosul curriculum vitae al unui mascul irefutabil alfa:

Copilăria/ Cei şapte ani de acasă (0-7 ani)

Văzându-se în cunoscuta situaţie “cer şi nu mi se dă”, hotărăşte să ia el fără să mai  ceară. Iată cum iese la suprafaţă caracterul alfa, aflat în stare latentă doar în primele 3 luni de viaţă. Therefore, he takes everything for granted.

Adolescenţa (unknown period, de obicei, cât vrea el)

Îşi formează principii de necontestat, ajungând la concluzia că nimic nu este mai important decât orgoliul lui.

Poate fi cea mai lungă perioadă, unele specimene rămânând cu gândirea din această perioadă pentru tot restul vieţii, apărându-şi teritoriul orgoliul până la adânci bătrâneţi.

În aceste momente viaţa este o luptă crâncenă pentru stabilirea ierarhiilor în grupuri, acestea devenind principalul cuib şi loc de manifestare al puterii conducătoare, care este fenomenul alfa.

Principalele manifestări sunt încăierările ce pornesc de la replici de tipul: “vezi că stai pe locul meu” sau de la intrigi de genul: “am agăţat-o pe puştoaica aia… da’ am auzit că e mai bună sor-ta”.

Studenţia (variază – în funcţie de facultatea aleasă şi de IQ )

În această perioadă, masculul îşi atinge climaxul ca alfa. Deja are o reputaţie pe care trebuie să şi-o păstreze nepătată şi nimic nu mai poate sta în calea orgoliului lui de a fi cu cele mai bune tipe – pe care le foloseşte ca pe batiste, de a da ordine în stânga şi-n dreapta şi toată lumea aferentă grupului să-i asculte comenzile, de a lua tot ce e mai bun pentru sine.

Aceasta este cea mai prolifică perioadă, după cum spuneam, iar specimenele ţin să rămână cât mai mult timp ataşate de grupul din studenţie, pentru a-şi menţine statutul în văzul tuturor pe termen nedefinit.

Post-studenţia (versiunea omega)

După multiple aventuri şi călătorii în diverse lumi atât imaginare cât şi semireale, în care masculul alfa a avut grijă să fie întotdeauna cel mai alfa, iată că vine momentul în care versiunea se auto-downgradează până la ce ştim azi a fi “masculul omega”.

Intervalul de timp în care are loc acest downgrade variază în funcţie de anumiţi parametri, ce ţin de personal development-ul fiecărui specimen; însă se ştie clar că după ce au acceptat ca inevitabilă “evoluţia” de la adolescentul alfa la ceva mai bun mai alfa, toate specimenele se îndreaptă spre semifantastica versiune omega, ce poate implica pe alocuri:

  • o nevastă, cel puţin 2 copii, plus un câine, o pisică şi 2 papagali – care să le ţină de urât la fiecare, cu schimbu’, o maşinuţă drăguţă de familion, precum şi megahipercriza vârstei a doua – unde poate interveni deja specificul spânzurat în garaj cu firu’ de la telefon.

Concluzii:

Masculu’ alfa stands up in the crowd, pentru că nu i-a oferit nimeni un scaun…. în la cap.

STAGE: zicea memaw că a zis la horoscop că săptămâna asta mă vindec…de ce anume??

MOOD: frică….

NOTE TO SELF: what does “fittest” în STF stand for, Mr. Darwin ?!? Maybe it stands for “Idiocracy”.


Am realizat o treaba in legatura cu cumparaturile de la hypermarket, cele de tipul ‘on a weekly basis’.
Adica te duci ca gasca intr-o zi de week-end, rupi rafturile cu gandul ca o sa iti ajunga toata saptamana, poate chiar 2 saptamani.

Acest lucru este, ca multe altele, o mare imbecilitate.

Practic, iti pot prezice volumul si gamele de produse pe care le vei achitiziona cu o marja de eroare de 5% bazandu-ma pe o singura si sigura conditie:

1.) Iti este foame cand ai intrat in hypermarket.

Asta e scenariul cel mai costisitor pentru ca nu o sa cumperi nimic. In schimb, foamea din tine o sa cumpere absolut toate cacaturile posibile si imposibile. O sa ti se fixeze un zambet psihopat cand o sa vezi conservele de iahnie de fasole cu costita si o sa cumperi cel putin 5 bucati, inca 2 de porumb, 4 cutii cu icre de hering, 7 plase de salata, 2 cartoane de oo, usturoi cat sa alungi din Bucuresti toti vampirii din Bran la care viseaza nemtii , 3-4 cutii cu ton, pepeni, chips-uri la tonaj, floricele, seminte, orice orice orice.

Foamea cu care ai ajuns creste scorul de pe bonul final atat prin produsele alese total imbecil cat si prin faptul ca te face dislexic. Adica te uiti la cifrele pretului si nu intelegi nimic. Si atunci si creierul de foame face abstractie de dimensiunea ‘pret’.

Dupa o saptamana o sa iti dai seama ca n-ai consumat nici macar 10% din toate produsele pe care le-ai cumparat. De asemeni, 33,(3)% dintre ele au expirat deja. De alte 50% dintre ele nu te-ai atinge, in mod normal, pentru ca ori nu iti place ori nu ar fi prima ta alegere.

Dupa a doua saptamana, realizezi ca dupa ce saptamana trecuta ai aruncat 30% dintre produse, s-au mai imputit 30% (pentru ca in saptamana curenta ai mancat 2 felii unse cu unt si presarate cu sare, ca ai ajuns numai la 9:30 acasa si erai rupt in gura si in ficat).

In fine, dupa 3 saptamani iti vine sa arunci tot frigiderul pe geam pentru ca pute a canal infundat de cate lucruri s-au stricat pe acolo.

Concluzie: Dai o gramada de bani si consumi un cur. Foamea te tampeste! Mai bine ia-ti PlayStation 3 de banii aia. Sau deschide geamul si arunca cate 1 milion, doua, pe saptamana.

2.) Ai mancat ca un porc inainte sa ajungi la cumparaturi.

Asta este tot un scenariu care pare, la prima vedere, inofensiv, insa costurile ar putea ajunge la acelasi nivel ca si in scenariul 1 sau chiar sa le depaseasca lejer.

E destul de simplu: treci repede de raioanele cu produse alimentare pentru ca deja ti-e scarba si iti vine sa vomiti cand mai vezi mancare, tu fiind ghiftuit de iti curge deja pe ureche bila de cat ai bagat in tine si atunci te vei orienta, ca in promenada, spre alte raioane: imbracaminte, electrocasnice, accesorii masina si cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Iadul Banilor: Electronice.

La raionul de accesorii masina e relativ simplu si inofensiv: poti sparge in jur de 500 000 ROL pentru ca CINE DRACU’ NU S-AR BUCURA DE ACEST GADGET SUPER-FABULOS CARE ITI SPUNE LA CE UNGHI E INCLINATA MASINA MAI ALES CAND AI DRUMURI NUMAI PRIN ORAS !? Faptul ca ai doar 12 ani, in acest context, nu costa mult.

Problema reala apare cand vezi ultimul model de mouse care e atat de wireless si de ergonomic ca e primul mouse fara mouse, cand mai vezi un cacat de LCD care e 4D ready, PlayStation 8, XBOX 720, Nintendo Wii cu tot cu stadion sa ti-l montezi in casa etc. Acest raion este CEL MAI PERICULOS !!! Aici poti pierde mai multi bani decat la concursul national de poker intr-un timp mult mai scurt.

Concluzie: Riscul e mare, mai sanatoasa e foamea. Nu manca toata ziua respectiva si du-te la cumparaturi seara. Macar nu o sa te alerge camatarii.

Drept urmare, de unde dracu a venit moda asta cu hypermarket-urile si cu stilul asta de cumparaturi de week-end pentru toate saptamana pentru ca este cel mai idiot mod de a arunca cu banii pe fereastra. In general, produsele sunt cu un sparc si ceva mai ieftine in astfel de magazine decat in traditionalele supermarket-uri de cartier, boutique-uri sau non-stop-uri.

Decat sa pierzi saptamanal cate 2 milioane, nu mai bine dai cu 3-5 RON mai mult pe zi cumparand exact ce vrei si cat vrei in acel moment in fiecare zi ?

Se pare ca nu. Astazi am aruncat o cutie cu macrou si 1 cutie cu icre de hering. Asta a fost lotul de azi. Maine, in schimb, e alta treaba.

Doamne ajuta!


Noi ca specie am esuat si devine din ce in ce mai vizibil. Cum orice imperiu intra in perioada lui de declin la un moment dat, asa si degradarea noastra este naturala si devine din ce in ce mai accelarata.

Cu toate astea, cum priveam eu absorbit total de butonul verde din vagonul metroului care se aprinde ca trenul ajunge in statie si ma gandeam, in tot acest timp, la civilizatiile mayase si egiptene pe ritmuri de manele scoase de telefonul unui alt calator, cumsecade de altfel, am avut o revelatie.

La fiecare final (ex.: terminarea liceului, ultima zi dintr-o excursie in grup, o orgie etc.) se face cate o poza de final, cu tot grupul participant.

Pe de alta parte si noi (a se citi civilizatia noastra) ne aflam la randul nostru la un final de drum. In orice zi ne poate lovi obrazul Sfanta Apocalipsa de atata scarba cat o fi strans si ea si ne finalizam si noi existenta.

Ceea ce ne va salva pe noi in acest moment nu este o poza de grup de final, ci o ‘poza’ de grup de inceput. Mai exact: nu trebuie sa iesim bine in poza pentru noi (pentru ca, bineinteles, dupa Sfanta Apocalipsa nici unul dintre noi nu va mai fi prin preajma ca sa se uita nostalgic cu lacrimi in ochi pe vreun album de poze), ci pentru primii arheologi ai civilizatiei urmatoare care o sa ne descopere. Macar in ochii lor sa incercam sa dam si noi bine.

Noi nu incercam sa realizam nimic pentru noi in prezent, atunci macar sa lasam senzatia urmatorilor ca ne-am descurcat de minune. Asa ca haideti sa facem putin curat, asa, ca de ochii soacrei, sa simulam ca facem lucrurile complexe si importante, haideti sa facem repede niste drumuri pentru ca altfel ne facem de cacat rau (cat de cacat ar fi ca urmatorii oameni sa descopere tot drumurile construite in timpul dominatiei Imperiului Roman si din timpurile noastre doar gropi fara drumuri de jur imprejur), haideti sa inaltam repede niste blocuri de carton sau ceva, sa facem repede o autostrada suspendata, doamna Udrea sa scoata repede niste postere si fly-ere cu Carphatian Gardens 3D cu aroma de zmeura etc.

Chiar daca nu apucam sa le terminam tot e ok, pentru ca sigur vor presupune si ei ca ne-a lovit ciuma sau holera fulgerator si vor concluziona ca promiteam dar nu ne-a ajutat natura si Sfanta Divinitate.

Si in acest fel, destul de simplu zic eu, suntem salvati… macar in ochii altora.


Constient de faptul ca traiesc intr-o tara (foarte probabil singura) in care s-a inventat semnul rutier de ‘Atentie ! Gropi !’ pentru ca fiecare dintre noi sa fie atentionat pe cale oficiala ca in secundele imediat urmatoare o sa ii sara planetara sau parbrizul cu totul, am realizat ca, in principiu, toata lumea ia de proasta pe toata lumea.

Cu banii dati pe semnalizatoarele astea sunt convins ca bagai atata smoala in groapa aia de iesea derdelus de sanie cu unghi – unghiul Theta pentru cunoscutori, adica pentru absolventii de clasa a V-a – de inclinare mare. Dar e un aspect care in contextul dat, chiar ca nici nu mai conteaza.

Problema mea este simpla: ca un nesemnificativ spectator ce ma regasesc pe lumea asta (vezi Glossa – gaseste singur versul), observ ca nu imi mai dau seama care e nebun (dar genul ala de nebun, care nu e amuzant deloc, ci e doar… nebun) si care e excesiv de prost (vezi Scrisoarea III – aici gasesti mai greu versul ca e ‘textul’ mai lung, dar nu strica sa faci putina lectura, asa de vineri seara).

Lipsa rationamentului intr-o discutie de orice natura reflecta, de fapt, ca in capul omului aluia toti neuronii joaca hockey cu 7 zaruri. Si se si distreaza isteric pe chestia asta…

Acum, daca eu vorbesc cu tine si tu o arzi direct din DisneyLand, eu ce parere sa imi fac? Ca esti pa-pa pe culmile nebuniei de care, se pare, te bucuri sau esti prost de bubui.

Sau eu vorbesc concret si tu imi dai raspunsuri incoerente, total irelevante si predominant imbecile si daca eu iti semnalez politicos ca esti incoerent, total irelevant si imbecil, tu da-I play ca la winamp ca tu de fapt esti abstract, si ecuatiile pe baza carora ai procesat tu informatiile de au iesit raspunsurile respective sunt extrem de complexe si ca extind sistemul de dimensiuni, si spatii vectoriale si chestii… Si mai mult de atat, toate raspunsurile tale au fost filtrate prin INIMA si SUFLET si DRAGOSTE si TRAIRI SPIRITUALE si SPIRALE si URINOTERAPIE si… cacat. Tu nu esti om, esti o entitate superioara si suspini resemnat si lipsit de speranta ca nu esti inteles.

Si eu, ca forma de viata inferioara ce sunt,  suspin si eu, la randul meu, resemnat si la fel de lipsit de speranta ca nu inteleg si ma intreb: tu oi fi nebun cu adevarat ? Sau esti doar prost ?

Si e deranjant la un moment dat, ca nu stiu cum sa te iau. Prostia si nebunia s-au invecinat atat de mult in zilele de azi ca, pur si simplu, devine o provocare sa mai pui ‘etichete’ (pe vremuri parca era ceva mai simplu.). Sau poate am imbatranit eu ceva mai urat decat ma asteptam…

Una peste alta, situatia e destul de grava, prostia si dementa castiga teren grav de tot, suntem cu totii condamnati… unii mai evadeaza, altii se ‘duc pe paduri cantand’, multi sunt praf, putini mai conteaza.

Dar, ce importanta mai are daca interlocutorul tau e prost sau nebun ? E defect. Mai are importanta ce, de la ce sau cum s-a defectat ? Evident nu. Oricum de reparat nu se mai repara decat, poate, prin reincarnare (aici era nuanta optimista a postului – “intotdeauna se poate”).

Alta chestie care mi se pare foarte tare in zilele de astazi este ca, in contextul nebuniei si prostiei generale, orice defect poate deveni calitate. Macar in capul tau si tot se poate. Oricum, sunt destul de multi prosti si destui nebuni pe care sa ii convingi ca asa este.

De exemplu, Boc este 100% convins ca nu el este mult prea mic, ci ca toti ceilalti sunt prea inalti, ca este un Gulliver-invers, drept urmare este personajul pozitiv.

Dar, Boc, toata lumea stie ca daca se intoarce cu spatele la tine, face 5 pasi si se intoarce, nu te mai vede… Este o realitate!

Cu toate astea, sunt destul de multi prosti si multi nebuni care regreta ca sunt inalti si frumosi, si nu sunt ca Boc.

Intrebarea mea de final este: ce considerati ca e mai rau in lumea in care traim ?

P.S.: Daca nu iese bine, cer renumararea voturilor