Author Archive


Scleroza este procesul care ne arunca inapoi in copilarie fix pe acelasi drum pe care
am ajuns la maturitate. Uneori mai repede, alteori mai incet, mai cu duhu’ blandetii.

Daca imi permiteti exprimarea plastica, evolutia omului este ca urcusul pe un deal. Urci, urci, urci, pana in momentul in care spui “da’ ‘miaj in el de urcus !!! ia mai bine ma cobor eu inapoi cu sania !!! DU-TE DRACU, DEALULE !!!”, dupa care omul cu un zambet dement si fixat pe fata, cu ochii mari si injectati, ia sania in cur si se duce dracu’ fix de acolo de unde a venit. Cam asa e si cu scleroza asta.

Scleroza-porno este acea forma de scleroza in care o iei cu sania la vale zambind isteric in cucu’ gol.

Acum ceva timp, Iurie Darie s-a trezit fericit intr-o dimineata si, ca un copil care tocmai a descoperit ceva si vrea sa impartaseasca cu restul lumii, realizand ca a invatat sa se futa perfect (in ciuda varstei fragede de 81 de ani) a tinut mortis sa se fotografieze alaturi de o hidoasa balena de asfalt care avea cel putin 65 de ani (estimare ochiometrica). Ulterior, am aflat ca balena cu pricina ii e si nevasta. Nu stiu daca este legal sa te casatoresti cu balenele de asfalt in Romania, dar astia si-au facut poze la cucu’ gol si s-au dat prin ziare spunand ca vor sa bage si de un pornache, ca sa vada lumea cum se face treaba buna.

Altfel spus, Iurie Darie se da cu sania. Si de pe sanie, de acolo, in cucu’ gol, se simte dator sa ne invete cum e cu treaba asta animalica care mocneste in noi si cu care nu stim ce sa facem, nu stim cum sa o controlam, cum sa o exploatam, per total nu stim ce sa facem cu ea.
Multumim, Iurie ! Dupa ce te-am vazut pe tine si pe nevasta-ta aia odioasa in ipostaze sexoase imi vine sa mi-o tai si sa ti-o dau cadou. Poate te mai folosesti din cand in cand de ea. Nu ca ar fi cazul, ca doar esti armasar tanar, dar poate mai esti plecat la vreo filmare xxx si o apuca pe tinerica aia poftele si E MUSAI sa aiba ceva la indemana sa rezolve situatia.

Zilele trecute, Claudiu Bleont si-a aratat si el cucu’ in fata unor ziaristi la nu stiu ce conferinta de presa de la Arad. Cu chilotii in vine si tricoul ridicat sa se vada reminiscienta in toata splendoarea ei, a urlat in gura mare ‘ASA MICA CUM E EA, HAI SA NE FACEM TREABA CU EA!’.
Dupa care a ars-o direct din Disneyland spunand ca de fapt a fost un manifest, o revolta impotriva oamenilor care se plang, care sunt nemultumiti etc. Oricat ar incerca sa se ascunda in spatele confortabilului aer boem de artist desavarsit ce e el, evident omul se da cu sania si cu inca ce viteza. Bine ca nu era si Iurie in sala ca sigur iesea si de un viol live. Sa nu uitam totusi ca Iurie este la varsta experimentelor acum.

Pe langa toate aceste cazuri de scleroza-porno, mai avem totusi si fericitele cazuri de scleroza pura, sanatoasa, asa cum era ea pe vremuri si va invit sa o observam, nostalgic, in pozele urmatoare:


via b365.realitatea.net

Da. Este chiar Viorel Lis. Pentru cei mai tineri sau cei sclerozati traditional (ca sclerozatii porno nu apucau sa citeasca pana aici ca ii apucau poftele de la paragraful 2) reamintesc ca domnul din imaginile de mai sus a fost candva primarul general al Bucurestiului.

Inspaimantator ?! De ce ?!


Cu tot respectul, eu nu mai pot urmari eBucataria.ro. Pentru ca ma pocneste o foame de confund literele cu cifrele.

Si asta pentru ca in domeniul mestesugului bucataricesc sunt echivalentul lui Wayne Gretzky la floreta.

Este extrem de frustrant sa privesti urmatoarele lucruri si sa nu gasesti un buton de ‘Comanda acum!!!’:

Cotlete picante cu ciuperci

Cu gandul la snitelul cu ciuperci de la Taverna Sarbului, ma gandesc ca nici asta nu e prea departe. Ramane doar sa salivez ‘in gol’.

Creveti in sos picant

Asta chiar m-a facut extrem de curios. Fiind un mic entuziasmat in alea ‘picanteriilor’, chiar ma pune pe jar combinatia asta.

…si nu in ultimul rand
O supa de fasole cu afumatura nu atat de simpla incat sa mi-o pot face si eu fiind handicapato-bucataricesc

Atat de simplu, ciorba de fasole cu afumatura este una din preferatele mele de top. Punct. Si as vrea sa mananc chiar acum una. Punct din nou.

Pe de alta parte, nu suna rau nici: Kebab cu arome indiene, Porc cu ciuperci si, ca desert, Ananas cu sirop si iaurt sau Inghetata de cocos (pentru ca, pur si simplu, cocosul RULZ!)

Mi s-a facut foame iarasi… eBucataria.ro, esti vinovata!

P.S.: Si fiindca suntem totusi la categoria ‘Orgasmul culinar si tigara de dupa’, avand in vedere ca doar ma uit la poze si salivez, puteti considera acest post ca fiind un soi de ‘Onanism culinar’…


Inaugurez in acest fel o noua categorie pe numele ei Orgasmul culinar si tigara de dupa. Si o inaugurez pentru ca ar fi inadmisibil ca experienta de astazi sa nu fie mentionata si sa se piarda in ‘negura timpului’, sa imi fie iertata exprimarea plastica.

Sa trecem la subiect. Astazi am avut un puternic orgasm culinar care a plasat mancarea libaneza pe primul loc in topul preferintelor proprii si personale. Si orgasmul asta a fost atat de puternic incat mai raman si 2 locuri libere pana la urmatoarea preferinta culinara.

Am mai comandat acum ceva vreme de la mezze.ro. Nu mai tin minte exact ce am comandat atunci insa am judecat, la acel moment, ca mancarea a fost ok, dar nu m-a dat pe spate.

Astazi insa am fost la un pas de infarct de atata placere care mi-a fost oferita de urmatoarele delicii:

Supa de linte

Mezze - Supa de linte

O supa extrem de satioasa in combinatie cu un soi de ‘crutoane’ subtiri. Absolut fantastica!

Lahme Meshwe

Te lasa, efectiv, fara cuvinte. Orice comentariu este inutil…

Orez

Pana si orezul asta a fost genial in comparatie cu ce am mancat pe la diversi chinezi. Pur si simplu, orezul asta inchide cercul.

Toata combinatia a fost pur si simplu perfecta. Nu a mai fost nevoie de nici macar un strop de sare in plus sau de piper.

Felicitari si un buchet de flori bucatarului! Pentru ca merita! Oricine provoaca un orgasm, de orice fel, merita!


Uitandu-ma la TV in ultima vreme am realizat ca omenirea a dezvoltat un fel de aroganta specifica supravietuitorului, naturala ce-i drept dar usor neplacuta.

Orice om sufera de el, inconstient bag de seama, pentru ca, practic, se considera o mica rotita importanta in sistemul care a sustinut cacatul asta de civilizatie sa reziste atata.

Orice om are sange de campion, are gena aia castigatoare care se transmite genetic si, totodata, prin gena asta se transmite si victoria celui care a descoperit roata. Astfel, fiecare simte ca a inventat roata, ca a fost partas si a contribuit la toate evenimentele marcante ale acestei minunate civilizatii.

Din pacate nu am fost acolo, nu am contribuit cu nimic si nu facem nimic altceva zilele astea decat sa ne mangaiem pe cap de unii singuri total nejustificat. Noi nu mai inventam roata pentru ca ea a fost deja inventata si atunci inventam iPhone-ul, acest produs vital care este mult mai ‘cool’ chiar si decat apa calda.

Si da, toate astea sunt pentru progres, pentru evolutia inevitabila, pentru ca trebuie sa punem umarul sa descoperim, sa cercetam, sa oferim solutii, sa inventam etc. Cacat ! Azi se construieste si se inventeaza cu gandul la bani si astfel s-a transformat progresul asta in cel mai de temut hot de buzunare.

Revenind la subiectul central, aroganta supravietuitorului se poate vedea cel mai bine pe Discovery.

Urmaream o emisiune care prezenta ultimele zile de viata ale unui dinozaur intr-un mod de zece mii de ori mai convingator decat prezentarea ultimelor zile ale Elodiei pe OTV.

Statistic vorbind, cu marja de eroare asociata acestui interval urias de timp, exista sanse de 10 ori mai mari ca eu sa castig la loto de 3 ori la rand decat ca dinozaurul ala sa isi fi trait ultimele zile in felul in care l-au expus ei.

In zilele noastre istoria se schimba de la mandat la mandat, bubuie o gramada de lucruri si nimeni nu stie de la ce, treaba e incerta cu biblia si cu Iisus (si asta se intampla doar acum 2000 de ani), insa specialistii au reusit sa refaca cu o acuratete descurajanta ultimele zile de viata ale unui dinozaur.

Ce e cu adevarat enervant in acest gen de emisiuni este aroganta supravietuitorului care se manifesta pana si in cazul naratorului. Mai avea putin si spunea, eventual si cu un raset superior: ‘Ei, dinozaurii, cu toate ca aveau un gabarit impresionant au murit, practic, de frig (he he!). Nu s-au descurcat. Pe de alta parte, noi, oamenii, spre exemplu, am inventat patura si budigaii sa ne tina de cald (he he!). Si ?! Cine e in viata acum ?!’.

Naratorule, de ce esti tu atat de arogant pentru ca nu mi se pare nimic superior si ‘supravietuitor’ in a citi de pe foaie textul ala cu intonatia aia total basita ? Si situatia devine si mai ingrozitoare cand te gandesti ca acel text a fost scris cu mana dreapta de un alt om in timp ce cu mana stanga se auto-satisfacea salbatic gandindu-se cat de ‘supravietuitor’ o sa sune fraza pe care tocmai au scris-o.

De asta ma uit pe Discovery fara sonor. Si sper ca, intr-o buna zi, o alta civilizatie extraterestra, mai supravietuitoare si mai aroganta ca a noastra, sa aterizeze in curtea casei naratorului de pe Discovery, sa-i ia intonatia si atitudinea si sa i le infiga in cur cu o viteza atat de mare incat sa il arunce direct in hyper-timp impreuna cu tipul care ii scrie textele.

Una peste alta, doamna grasa a inceput sa isi dreaga vocea.
Orice produs (imperiul si civilizatia sunt ‘produse’ ale omului) are o perioada de declin. Iar noi suntem in cadere libera. Tine minte asta, naratorule de la Discovery.


Am realizat o treaba in legatura cu cumparaturile de la hypermarket, cele de tipul ‘on a weekly basis’.
Adica te duci ca gasca intr-o zi de week-end, rupi rafturile cu gandul ca o sa iti ajunga toata saptamana, poate chiar 2 saptamani.

Acest lucru este, ca multe altele, o mare imbecilitate.

Practic, iti pot prezice volumul si gamele de produse pe care le vei achitiziona cu o marja de eroare de 5% bazandu-ma pe o singura si sigura conditie:

1.) Iti este foame cand ai intrat in hypermarket.

Asta e scenariul cel mai costisitor pentru ca nu o sa cumperi nimic. In schimb, foamea din tine o sa cumpere absolut toate cacaturile posibile si imposibile. O sa ti se fixeze un zambet psihopat cand o sa vezi conservele de iahnie de fasole cu costita si o sa cumperi cel putin 5 bucati, inca 2 de porumb, 4 cutii cu icre de hering, 7 plase de salata, 2 cartoane de oo, usturoi cat sa alungi din Bucuresti toti vampirii din Bran la care viseaza nemtii , 3-4 cutii cu ton, pepeni, chips-uri la tonaj, floricele, seminte, orice orice orice.

Foamea cu care ai ajuns creste scorul de pe bonul final atat prin produsele alese total imbecil cat si prin faptul ca te face dislexic. Adica te uiti la cifrele pretului si nu intelegi nimic. Si atunci si creierul de foame face abstractie de dimensiunea ‘pret’.

Dupa o saptamana o sa iti dai seama ca n-ai consumat nici macar 10% din toate produsele pe care le-ai cumparat. De asemeni, 33,(3)% dintre ele au expirat deja. De alte 50% dintre ele nu te-ai atinge, in mod normal, pentru ca ori nu iti place ori nu ar fi prima ta alegere.

Dupa a doua saptamana, realizezi ca dupa ce saptamana trecuta ai aruncat 30% dintre produse, s-au mai imputit 30% (pentru ca in saptamana curenta ai mancat 2 felii unse cu unt si presarate cu sare, ca ai ajuns numai la 9:30 acasa si erai rupt in gura si in ficat).

In fine, dupa 3 saptamani iti vine sa arunci tot frigiderul pe geam pentru ca pute a canal infundat de cate lucruri s-au stricat pe acolo.

Concluzie: Dai o gramada de bani si consumi un cur. Foamea te tampeste! Mai bine ia-ti PlayStation 3 de banii aia. Sau deschide geamul si arunca cate 1 milion, doua, pe saptamana.

2.) Ai mancat ca un porc inainte sa ajungi la cumparaturi.

Asta este tot un scenariu care pare, la prima vedere, inofensiv, insa costurile ar putea ajunge la acelasi nivel ca si in scenariul 1 sau chiar sa le depaseasca lejer.

E destul de simplu: treci repede de raioanele cu produse alimentare pentru ca deja ti-e scarba si iti vine sa vomiti cand mai vezi mancare, tu fiind ghiftuit de iti curge deja pe ureche bila de cat ai bagat in tine si atunci te vei orienta, ca in promenada, spre alte raioane: imbracaminte, electrocasnice, accesorii masina si cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Iadul Banilor: Electronice.

La raionul de accesorii masina e relativ simplu si inofensiv: poti sparge in jur de 500 000 ROL pentru ca CINE DRACU’ NU S-AR BUCURA DE ACEST GADGET SUPER-FABULOS CARE ITI SPUNE LA CE UNGHI E INCLINATA MASINA MAI ALES CAND AI DRUMURI NUMAI PRIN ORAS !? Faptul ca ai doar 12 ani, in acest context, nu costa mult.

Problema reala apare cand vezi ultimul model de mouse care e atat de wireless si de ergonomic ca e primul mouse fara mouse, cand mai vezi un cacat de LCD care e 4D ready, PlayStation 8, XBOX 720, Nintendo Wii cu tot cu stadion sa ti-l montezi in casa etc. Acest raion este CEL MAI PERICULOS !!! Aici poti pierde mai multi bani decat la concursul national de poker intr-un timp mult mai scurt.

Concluzie: Riscul e mare, mai sanatoasa e foamea. Nu manca toata ziua respectiva si du-te la cumparaturi seara. Macar nu o sa te alerge camatarii.

Drept urmare, de unde dracu a venit moda asta cu hypermarket-urile si cu stilul asta de cumparaturi de week-end pentru toate saptamana pentru ca este cel mai idiot mod de a arunca cu banii pe fereastra. In general, produsele sunt cu un sparc si ceva mai ieftine in astfel de magazine decat in traditionalele supermarket-uri de cartier, boutique-uri sau non-stop-uri.

Decat sa pierzi saptamanal cate 2 milioane, nu mai bine dai cu 3-5 RON mai mult pe zi cumparand exact ce vrei si cat vrei in acel moment in fiecare zi ?

Se pare ca nu. Astazi am aruncat o cutie cu macrou si 1 cutie cu icre de hering. Asta a fost lotul de azi. Maine, in schimb, e alta treaba.

Doamne ajuta!


Ma bantuie de ceva vreme un feeling total cretin si naiv cum ca absolut toate problemele de pe lumea asta au (cel putin!) o rezolvare, ca un lucru bun care se intampla atrage automat un lucru rau etc. Intr-un cuvant traiesc un infricosator sentiment ca orice mizerie ai face, aceasta va fi compensata automat printr-un mecanism imens construit pe baza unor niste reguli/legi/principii/instrumente/rationamente care mie, personal, imi scapa.

Acest sentiment ma impinge sa vad Mama Natura (sau sa ii spunem Tot, pentru ca nu stiu exact cate componente/dimnesiuni/factori/etc sunt implicate in toata treaba asta cu Universul) ca pe cel mai ursuz si comunist contabil care verifica in fiecare fractiune de secunda bilantul ‘activelor’ si ‘pasivelor’ indiviziilor/grupurilor/comunitatilor/etc-urilor. Si sunt convins ca tu, ca om, vei muri exact cand acest bilant da zero dupa ce se trage Marea Linie. Zero – marele egalizator.

Cu alte cuvinte, cat bine faci atat rau faci, cat bine faci atat bine primesti, cat rau faci atata rau ti se face, cat rau ti se face atat bine ti se face si toate combinarile de n luate cate k exista (cel mai probabil o infinitate).

Ca un exemplu paradoxal al echilibrului, nimeni nu are nici cea mai mica idee cum arata infinitul asta, cat despre perceptia lui nu incape nici vorba, nici pomeneala. Cu toate astea, in liceu, daca raspundeai ca limita din n cand n tinde la infinit este infinit luai 10 fara probleme. Practic, erai premiat pentru simplul fapt ca recunosteai ca esti un dobitoc care habar n-are ce inseamna raspunsul pe care l-ai dat.

Si atunci, ajung sa ma gandesc ca omenirea si actiunile ei sunt pur si simplu nesemnificative in fata Mamei Naturi (sau a Totului) si, mai ales, in fata acestui ciudat echilibru.

Cu toate astea, de ce au mai aparut ecologistii ? In contextul dat, faptul ca ecologistii exista este doar o dovada ca trebuie sa ne hranim orgoliul, noi ca specie. Faptul ca ecologistii exista demonstreaza in cel mai halucinant mod posibil faptul ca-contam. Adica cineva trebuie sa ne opreasca sa nu i-o dam prea rau Mamei Naturi cu atata poluare incat sa o julim. Pe de alta parte, la ordinul asta de marime, noi nu existam.

Just some thoughts.


Nu am reusit sa inteleg niciodata de ce se simt unii oameni nevoiti sa se bage in seama cu tine apeland la niste texte mai proaste decat ei insisi.

De asemeni, nu inteleg de ce simt unii oameni nevoia furibunda sa se bage intr-un dialog la misto spunand ca e ‘trista’ caterinca respectiva. Adica mie imi pare ca trebuie sa fii extrem de idiot sa faci asa ceva. Nu iti place bravo ! Du-te printre seniorii tai. Iti place, join the club. Dar faptul ca te bagi in seama cu ‘sunteti de cacat’ cand discutia in sine e o gluma (buna proasta nu conteaza) ma face sa cred ca esti atat de prost incat nici scarile nu le poti urca de unul singur.

Decat sa te bagi in seama cu gaze in cap, sa imi explici tu ca un om de viziune ce esti cum e de fapt si ca ‘totul e relativ’ si alte cacaturi pe care le redai ca winamp-ul fara sa intelegi nici macar 1% din ce spui, mai bine baga-ti capul in cur si rostogoleste pe scari pana depasesti viteza luminii.

Sau mai bine, incearca sa accelerezi cu 9.81 metri pe secunda la patrat de la vreo 50 de metri (hai ca ai prins subtilitatea ca esti mai destept decat mine care am zis asta).

Sunt total de acord ca fiecare are o parere si il mananca rau in cur sa se bage ca musca aroganta in cacat indiferent de subiect sau context (neavand capacitatea intelectuala de a intelege lucruri care depasesc complexitatea tablei inmultirii cu 7), dar nu mai bine isi fac toti acesti idioti un blog, de exemplu ?! Adica uite, eu mi-am facut si debitez in liniste toate cacaturile care imi trec prin cap fara sa deranjez oameni care poate au alta treaba (sa glumeasca, sa traiasca si ei cum stiu etc).

De mangaiat pe cap de destept ce esti oricum te mangai, dar nu vrei sa te mangai in orice loc vrei tu in alta parte ?

Ca o rugaminte personala, mai usor ca basinile din cap si cu bagatul in seama de pomana ca te faci de cacat. Oricum nu intelegi si nu te pricepi. Mai bine abtine-te.

Si daca nu iti place asta, atunci ‘totul e relativ’.

Hai pa !


Noi ca specie am esuat si devine din ce in ce mai vizibil. Cum orice imperiu intra in perioada lui de declin la un moment dat, asa si degradarea noastra este naturala si devine din ce in ce mai accelarata.

Cu toate astea, cum priveam eu absorbit total de butonul verde din vagonul metroului care se aprinde ca trenul ajunge in statie si ma gandeam, in tot acest timp, la civilizatiile mayase si egiptene pe ritmuri de manele scoase de telefonul unui alt calator, cumsecade de altfel, am avut o revelatie.

La fiecare final (ex.: terminarea liceului, ultima zi dintr-o excursie in grup, o orgie etc.) se face cate o poza de final, cu tot grupul participant.

Pe de alta parte si noi (a se citi civilizatia noastra) ne aflam la randul nostru la un final de drum. In orice zi ne poate lovi obrazul Sfanta Apocalipsa de atata scarba cat o fi strans si ea si ne finalizam si noi existenta.

Ceea ce ne va salva pe noi in acest moment nu este o poza de grup de final, ci o ‘poza’ de grup de inceput. Mai exact: nu trebuie sa iesim bine in poza pentru noi (pentru ca, bineinteles, dupa Sfanta Apocalipsa nici unul dintre noi nu va mai fi prin preajma ca sa se uita nostalgic cu lacrimi in ochi pe vreun album de poze), ci pentru primii arheologi ai civilizatiei urmatoare care o sa ne descopere. Macar in ochii lor sa incercam sa dam si noi bine.

Noi nu incercam sa realizam nimic pentru noi in prezent, atunci macar sa lasam senzatia urmatorilor ca ne-am descurcat de minune. Asa ca haideti sa facem putin curat, asa, ca de ochii soacrei, sa simulam ca facem lucrurile complexe si importante, haideti sa facem repede niste drumuri pentru ca altfel ne facem de cacat rau (cat de cacat ar fi ca urmatorii oameni sa descopere tot drumurile construite in timpul dominatiei Imperiului Roman si din timpurile noastre doar gropi fara drumuri de jur imprejur), haideti sa inaltam repede niste blocuri de carton sau ceva, sa facem repede o autostrada suspendata, doamna Udrea sa scoata repede niste postere si fly-ere cu Carphatian Gardens 3D cu aroma de zmeura etc.

Chiar daca nu apucam sa le terminam tot e ok, pentru ca sigur vor presupune si ei ca ne-a lovit ciuma sau holera fulgerator si vor concluziona ca promiteam dar nu ne-a ajutat natura si Sfanta Divinitate.

Si in acest fel, destul de simplu zic eu, suntem salvati… macar in ochii altora.


Ajunsi pe Jupiter, grupul de oameni ce aveau misiunea de a coloniza aceasta planeta au fost descurajati instantaneu de dimensiunile exorbitante ale acesteia.

Descurajati total, oamenii tot analizau situatia incercand sa gaseasca o solutie prin care vor putea pune baze solide civlizatiei pe care vroiau sa o dezvolte. Insa, ca un blestem, orice solutie identificata si definita era rapid desfiintata prin identificarea vulnerabilitatilor critice pe care alternativa le expunea.

In tot acest timp, un om statea retras, departe de restul grupului care vociferau isteric, plangeau de ciuda si se deprimau unii pe altii si, uitandu-se ingandurat spre stele, a fost lovit de o puternica revelatie.

In secunda imediat urmatoare, el a strans totii oamenii in jurul lui si le-a marturisit ca, in timp ce privea stelele, a realizat ca singura metoda prin care civilizatia se va putea naste si inflori este organizarea. O organizare eficienta reprezinta solutia prin care dimensiunile imense ale planetei Jupiter si a problemelor generate de acestea vor fi diminuate.

In prima faza, oamenii il priveau confuz, isi dadeau coate intre ei din lipsa increderii in aceasta viziune.
Atunci omul, pentru a da un avant in entuziasmul colectiv, a inventat instantaneu conceptul de ierarhie organizationala, de inventarea departamentelor si, pentru a le dovedi ca intentiile lui de a reusi sunt serioase, a ales sa ocupe primul post in aceasta forma de organizare. Si a ales, la intamplare, o pozitie in organizatie careia i-a spus: General Manager.

Dupa ocuparea acestei prime pozitii, totul a decurs ca uns, de la sine.

General Manager-ul a idenfiticat imediat nevoile pe care oamenii le au si a definit ‘domeniile de activitate ale intreprinderilor’. Cum insa conceptul de ‘intreprindere’ nu a fost definit pana atunci, el a fost inventat imediat dupa (in acest moment a aparut pentru prima oara notiunea de ‘timing issue’).

Dupa ce au fost definite si ‘intreprinderile’, s-a simtit nevoia de o autoritate care sa le ‘pastoreasca’. Inevitabilul s-a produs si asa s-a nascut autoritatea numita, prin cuvinte alese la intamplare, Registrul Comertului.

Au urmat: crearea departamentelor, definirea structurii si organigramele pentru fiecare intreprindere in parte, alegerea Managerilor (denumire aleasa tot la intamplare) si a subalternilor (la fel, din intamplare) etc.
Fericiti si multumiti de progresul inregistrat in aceasta prima etapa a organizarii, oamenii s-au retras la locurile lor, urmand ca a doua zi de dimineata sa continue activitatea conform ‘next steps’-ilor agreati (acesta a fost momentul in care s-a nascut conceptul de ‘next steps’).

In dimineata celei de a doua zile, au fost nevoiti sa o ia de la capat deoarece nu isi mai aduceau aminte ce au discutat cu o zi inainte (asa a aparut conceptul de ‘lesson learned’). Pentru a solutiona si aceasta problema a uitatului, General Manager-ul a delegat un om sa ia notite, si schiteze si sa documenteze versionat toate cele discutate in acea zi. Dupa ce au reinventat sistemul de organizare exact dupa modelul celui din prima zi s-au retras sa se odihneasca, urmand sa continue activitatea in zorii zilei urmatoare (sarbatorind bineinteles conceptul nou-aparut de ‘success story’).

A treia zi, lipsa de motivare isi tot spunea cuvantul asa ca General Manager-ul a inventat primul sistem de beneficii cunoscut de omenire: promovari, cresteri de salariu, zile de concedii si altele.

In contextul dat, oamenii au inceput sa lucreze constiinciosi, motivati si dornici de afirmare.

Insa, datorita sistemului de beneficii in vigoare, toti oamenii de pe Jupiter au ajuns Manager-i chiar din primul an de munca. Fara sa isi dea seama, ei si-au continuat activitatea, fiecare din pozitia de Manager pe care a ajuns sa o ocupe: redactau documente, le semnau, le schimbau intre ei, le inregistrau la contabilitate, analizau rapoartele de marketing si vanzari, faceau deconturi etc.

Din pacate insa, in afara hartiilor nimeni nu mai producea, de fapt, nimic.

Si au continuat in aceasta maniera, fara sa observe nimeni, cateva milioane de ani.

Oamenii munceau neincetat, fara zile libere si astfel concediul fiecarui Manager se reporta de la an la an, din generatie in generatie ajungand astfel la cateva sute de mii de ani.

Un moment istoric-alternativ extrem de important il constituie momentul in care primul Manager de pe Jupiter a identificat in timpul unui ‘review’ periodic al contractului individual de munca semnat o posibila greseala/neintelegere in ceea ce priveste unul din benefiicile stipulate in acesta: zilele de concediu. Neintelegand deloc acest concept, el s-a adresat prin intermediul sistemului de comunicare oficial implementat in intreprindere departementului de HR in vederea clarificarii acestei posibile ‘scapari’.

Managerul de HR a constat cu stupoare ca nici ei nu aveau habar de semnificatia acestei rubrici din contract si au demarat o ancheta interna ce s-a finalizat in 6 ani.

Rezultatul anchetei a fost cutremurator chiar si pentru Manager-ul de HR care a distribuit definitiile si instructiunile de folosire a concediului de odihna catre toti Manager-ii de pe Jupiter sub forma unei prezentari in PowerPoint.

Nu putini au fost surprinsi sa afle in timpul prezentarii ca ei pot folosi aceste zile de concediu la libera alegere pentru odihna, relaxare, deconectare, turism sau pentru rezolvarea unor probleme notariale in orice mod considera ei.

Drept urmare, Manager-ii au inceput sa isi ia concediul acumulat de sute de mii de ani unul cate unul alegand ca destinatie de vacanta Pamantul.

In acest moment, pe planeta Jupiter nu mai este prezent nici un Manager, toti fiind in vacanta pe Pamant.

Exista dovezi ca primul Manager ajuns pe pamant cu familia in jurul anilor 1900 a fost absolut ingrozit de lipsa structurilor organizatorice de pe Pamant. In ciuda faptului ca era in concediu dar fiind ‘workaholic’, a infiintat prima Corporatie de pe aceasta planeta.

Manger-ii de pe Jupiter si descendentii lor au ocupat in timp pozitiile ierarhice superioare in companii mari si in companii multinationale. Chiar daca ii vedeti ingandurati si preocupati prin birouri/open-space-uri, nu va ingrijorati: aceasta este o caracteristica nativa dobandita in milioane de ani si transmisa genetic. Aici pe Pamant ei nu lucreaza. Sunt in concediu.


Constient de faptul ca traiesc intr-o tara (foarte probabil singura) in care s-a inventat semnul rutier de ‘Atentie ! Gropi !’ pentru ca fiecare dintre noi sa fie atentionat pe cale oficiala ca in secundele imediat urmatoare o sa ii sara planetara sau parbrizul cu totul, am realizat ca, in principiu, toata lumea ia de proasta pe toata lumea.

Cu banii dati pe semnalizatoarele astea sunt convins ca bagai atata smoala in groapa aia de iesea derdelus de sanie cu unghi – unghiul Theta pentru cunoscutori, adica pentru absolventii de clasa a V-a – de inclinare mare. Dar e un aspect care in contextul dat, chiar ca nici nu mai conteaza.

Problema mea este simpla: ca un nesemnificativ spectator ce ma regasesc pe lumea asta (vezi Glossa – gaseste singur versul), observ ca nu imi mai dau seama care e nebun (dar genul ala de nebun, care nu e amuzant deloc, ci e doar… nebun) si care e excesiv de prost (vezi Scrisoarea III – aici gasesti mai greu versul ca e ‘textul’ mai lung, dar nu strica sa faci putina lectura, asa de vineri seara).

Lipsa rationamentului intr-o discutie de orice natura reflecta, de fapt, ca in capul omului aluia toti neuronii joaca hockey cu 7 zaruri. Si se si distreaza isteric pe chestia asta…

Acum, daca eu vorbesc cu tine si tu o arzi direct din DisneyLand, eu ce parere sa imi fac? Ca esti pa-pa pe culmile nebuniei de care, se pare, te bucuri sau esti prost de bubui.

Sau eu vorbesc concret si tu imi dai raspunsuri incoerente, total irelevante si predominant imbecile si daca eu iti semnalez politicos ca esti incoerent, total irelevant si imbecil, tu da-I play ca la winamp ca tu de fapt esti abstract, si ecuatiile pe baza carora ai procesat tu informatiile de au iesit raspunsurile respective sunt extrem de complexe si ca extind sistemul de dimensiuni, si spatii vectoriale si chestii… Si mai mult de atat, toate raspunsurile tale au fost filtrate prin INIMA si SUFLET si DRAGOSTE si TRAIRI SPIRITUALE si SPIRALE si URINOTERAPIE si… cacat. Tu nu esti om, esti o entitate superioara si suspini resemnat si lipsit de speranta ca nu esti inteles.

Si eu, ca forma de viata inferioara ce sunt,  suspin si eu, la randul meu, resemnat si la fel de lipsit de speranta ca nu inteleg si ma intreb: tu oi fi nebun cu adevarat ? Sau esti doar prost ?

Si e deranjant la un moment dat, ca nu stiu cum sa te iau. Prostia si nebunia s-au invecinat atat de mult in zilele de azi ca, pur si simplu, devine o provocare sa mai pui ‘etichete’ (pe vremuri parca era ceva mai simplu.). Sau poate am imbatranit eu ceva mai urat decat ma asteptam…

Una peste alta, situatia e destul de grava, prostia si dementa castiga teren grav de tot, suntem cu totii condamnati… unii mai evadeaza, altii se ‘duc pe paduri cantand’, multi sunt praf, putini mai conteaza.

Dar, ce importanta mai are daca interlocutorul tau e prost sau nebun ? E defect. Mai are importanta ce, de la ce sau cum s-a defectat ? Evident nu. Oricum de reparat nu se mai repara decat, poate, prin reincarnare (aici era nuanta optimista a postului – “intotdeauna se poate”).

Alta chestie care mi se pare foarte tare in zilele de astazi este ca, in contextul nebuniei si prostiei generale, orice defect poate deveni calitate. Macar in capul tau si tot se poate. Oricum, sunt destul de multi prosti si destui nebuni pe care sa ii convingi ca asa este.

De exemplu, Boc este 100% convins ca nu el este mult prea mic, ci ca toti ceilalti sunt prea inalti, ca este un Gulliver-invers, drept urmare este personajul pozitiv.

Dar, Boc, toata lumea stie ca daca se intoarce cu spatele la tine, face 5 pasi si se intoarce, nu te mai vede… Este o realitate!

Cu toate astea, sunt destul de multi prosti si multi nebuni care regreta ca sunt inalti si frumosi, si nu sunt ca Boc.

Intrebarea mea de final este: ce considerati ca e mai rau in lumea in care traim ?

P.S.: Daca nu iese bine, cer renumararea voturilor