Posts Tagged ‘robo-sapiens’


Pseudo-societatea în care pseudo-trăim a scuipat din ea – fără prea multe chinuri – şi pseudo-cultura în care ne scăldăm. Parcă orice cuvânt care îmi vine în minte este “demn” de a i se aloca propriul lui “pseudo-“, ca o haină frumos colorată scoasă din şifonierul comun al “hipsterilor” ( a se citi  “pseudo-etalon” ).

Cum mai putem deosebi normalitatea genuină de pseudo-normalitatea caracteristică marii majorităţi în majoritatea timpului ? Cum putem şti dacă noi avem puterea de a percepe lucrurile la “adevărata lor valoare” când tot sistemul de valori a devenit treptat un fel de nisip mişcător pe care cu cât te zbaţi mai mult să-l înţelegi, cu atât te afunzi mai mult în groapa căcănie ?

Plecând de la ipotezele emise de George Orwell (din câte ţin minte) cum că o carte bună este aceea care îţi spune ceea ce ştiai deja şi că dacă dai de un autor care e atât de bun încât să merite citat, fură-l (!), dar mai ales pentru că n-aş fi putut demitiza niciodată pseudo-normalitatea atotcuprinzătoare în termeni atât de cosmici precum Kobo Abe în “Femeia Nisipurilor” (“Woman in the Dunes”), iată spre exemplificare următorul citat hiper-revelatoriu:

Schizofrenia apare în raport de unu la o sută de persoane. Şi cleptomania apare tot în proporţie de unu la sută. Dacă printre bărbaţi homosexualitatea există în proporţie de unu la sută, proporţia de lesbiene trebuie să fie tot de unu la sută. Incendiatorii reprezintă unu la sută; beţivii cronici, unu la sută; arieraţii mintali, unu la sută; maniacii sexuali, unu la sută; megalomanii, unu la sută; şarlatanii obişnuiţi, unu la sută; femeile frigide, unu la sută; teroriştii, unu la sută; paranoicii, unu la sută…

Morfinomanii, istericii, ucigaşii maniaci, sifiliticii, debilii mintali – presupunând că din toţi aceştia ar fi câte unu la sută, totalul ar fi de douăzeci la sută. Dacă ai putea să enumeri încă optzeci de astfel de anomalii – şi sigur că ai putea –  ar exista dovada statistică a faptului că omenirea este formată într-o proporţie de sută la sută din anormali.”

Iată cum, orice problemă am avea… ne încadrăm cu toţii într-un mirific unu la sută în care stăm la căldurică cu colegii de suferinţă pe care îi întâlnim adesea la o bere, două – trei – patru, întru contopirea ideilor şi planurilor măreţe de a schimba/distruge lumea… Sau doar pentru a povesti inerţii generale legate de alţi “unu la sută”.

Întrebarea imediat următoare este “Ce se întâmplă când se întâlnesc la un loc mai mulţi unu la sută din categoria <declasaţi şi/sau aventurieri sociopaţi> ?”, de exemplu…   Păi…, deoarece şi aşa suntem prea mulţi, inutili şi reprezentăm doar procente şi statistici din tabelul sistemului,  se formează nişte “grupuri” relativ omogene, cu pseudo-interese comune, în care fiecare individ se simte semi-important, şi având impresia că el contribuie cu ceva concret la “commonwealth-ul” (sensu stricto) grupului, devine mult mai motivat să-şi menţină statutul şi… Aşa apar extremele şi extremiştii. Din impulsul de “A FI” parte din “ceva mai mare”…  Păi, vorba aia, “Ori suntem, ori nu mai suntem??!?!”.

Natura UMANĂ s-a epuizat, s-a depersonalizat, e pe la fundul gropii, caută o ieşire, sapă o galerie… Dar dacă sapă unidirecţional, înrămată de evoluţia tehnologiei – adică cu accent pe materialism – clar îşi va consuma tot oxigenul şi se va sufoca în adâncuri. Dar pe de altă parte, Zâna Tehnologie va fi acolo să ne ţină lumânarea (a se citi “lanterna”) şi să ne înmâneze paşaportul spre noua robo-epocă. În care toată lumea va fi robo-normală şi va robo-trăi până la foarte-adânci-robo-bătrâneţi robo-fericită.

NOTE TO SELF: Dacă Zâna Tehnologie este noul dumnezeu, Apocalipsa va veni direct pe Facebook (a se citi “Flegbook”).

Cuvintele este pseudo-inutile.

Advertisements

Pentru a doua Şansă !!!!!

Posted: January 20, 2011 by madhatTer666 in Recycle bin
Tags: , , , , ,

Nu, nu mă refer la Băse, ar fi deja a 4-a pentru el.

Să închinăm acest umil pahar de bere nefe (*nefiltrată) pentru a doua şansă!

Cum o fi să te naşti în puf, să trăieşti în puf, să mori în puf, dar să n-ai habar ce e ăla puf ?? Prost! Deci nu mai bine duci o viaţă de căcat da’ măcar ştii că dai mai mult de doi bani pe oamenii din jurul tău şi ştii să apreciezi “the little things”, printre care şi paharu’ ăsta singular de bere şi 2-3 ţigări shăruite cu-n best friend…?

Cum o fi să ai absolut tot ce îţi doreşti şi chiar mai mult, dar în loc să faci ceva stagnezi ca o legumă sub un strat gros de chiciură depusă pe creier? Strat alcătuit în mare parte din frustrări şi complexe pe care în loc să le topeşti şi să le asimilezi încercând să te înţelegi mai bine, le-ai lăsat să pună stăpânire pe tine, ca o iarnă perpetuă. Iar acum zici că aşa eşti tu, că aşa e normal… Că “toţi avem probleme”.

Cum o fi să ai prieteni dar să nu-i vezi niciodată pentru că eşti prea ocupat să alergi în căutarea “perfecţiunii”?

Cum o fi să fii un roboţel conformist precum câinele lui Pavlov? Primeşti zăhărelu’ lunar şi dai din coadă.

Cum o fi să faci aceleaşi lucruri hour after hour, day in-day out, week in-week out, ani de-a rândul şi să zici, fără pic de entuziasm “asta-i viaţa…” ?

Cum o fi să-ţi impui limite şi bariere în gândire doar pentru că ţi-e frică de faptul că te-ai putea trezi cu mai multe întrebări decât răspunsuri ?

Cum o fi să-ţi negi natura umană ca s-o poţi înlocui cu puf ?? Ca să treci uşor peste tot, ca să rămâi neafectat şi să te poţi crede perfect….

Probabil că acum se defineşte noua specie, robo-sapiens…. De aia nu mai înţeleg unii nimic…

NOTE TO SELF: Toată lumea merită o a doua şansă. Mai puţin ăia care n-au meritat-o nici pe prima….
Cuvintele este inutile.