Posts Tagged ‘prima moară cu aburi’


Speram ca următorul post despre Moara lui Assan să fie sub alte auspicii… Fără furăciuni, focuri, demolări, incompetenţă…

Dar astăzi a luat foc din nou. Este “genial” cum niciodată nu auzi ceva bun în legătură cu ea… Gen că nu mai sunt gunoaie sau şobolani în zonă, că s-a făcut un proiect, o campanie pentru salvarea complexului din cărămidă… Nimic. Nobody fucking cares. Cum ia foc, sau mai pică ceva din ansamblu, vezi peste tot “Moara lui Assan”… Dar nici asta nu ţine mult, pentru că în maxim câteva zile se desumflă boroboaţa şi se caută alte nenorociri. Şi iar intră în uitare…

Chestia asta se întâmplă de prea mult timp… Oare cât mai poate rezista? Prima oară când m-am gândit că în câţiva ani Moara ar putea să nu mai existe, mi-a îngheţat sufletul.

Când a luat foc în 2008, s-a întâmplat în mai, înainte de alegerile locale din iunie… Acum s-a întâmplat cu câteva zile înainte de alegerile locale…

Menţionez că nu cred în coincidenţe. Poate ăsta este modul lui Oprescu şi a lu’ bou’ ăla din sectoru’ 2 de a le spune “concetăţenilor” din zonă că o să-i scape de şobolanii, de gunoaiele şi de tot jegul instalat (în atâţia ani de batjocură) la Moară. Păi n-a zis domn’ primar general: “S-o dărâme, că-i deranjează pe locatarii blocurilor din zonă!!” ? Poate pare trasă de păr teoria, dar la cât de mârlani suntem, şi la modul în care ne “rezolvăm” problemele vă spun că asta pare soluţia cea mai viabilă. Dă-l dracu’ de monument!! Ce proiect, ce patrimoniu? Lasă că ne facem catedrala mântuielii neamului prost, că pentru aia ne scremem câteva miliarde. Adică suntem noi ţărani şi mârlani, da’ suntem cu ştaif! O să se vadă aia “dă pă” lună şi de “dupe” casa poporului!!

Cu siguranţă interesele vin de la nivele mult mai înalte, şi dracu’ ştie cine sunt EI. Cu toate astea, ţin să le doresc un sincer ARZĂ-V-AR FOCU!!!!! Să ardeţi cu flăcări mai mari de 3 metri, mult mai mult de 3 ore şi să nu vină să vă stingă cu elicopterele, mânca-v-ar iadu’ să vă înghită!!!


Adresa: Bucureşti, sector 2, strada Halmeu nr. 25 (fostă Silozului)

Suprafaţa: iniţial – 5,41 ha; după 1990 – 4,7 ha

Pentru imagini foarte mişto mergeţi aci:

 Starea actuală a monumentului istoric

Undeva în spatele peisajului socialist din zona Obor, găsim ascuns un complex de clădiri „avariate”, care parcă-şi aşteaptă cu agonie sfârşitul.

Este vorba despre complexul din care face parte prima moară cu aburi din România. Construită în 1853 de către constructori şi meşteri nemţi însărcinaţi de negustorii Gheorghe Assan (1821–1866) şi Ioan Martinovici (1820–1882), „Moara lui Assan” este clasificată în evidenţele Ministerului Culturii şi Cultelor ca fiind monument istoric de valoare naţională şi face parte din patrimoniul industrial (www.wikipedia.ro).

Din păcate, soarta acestei construcţii a fost lăsată la voia întâmplării, sau cel puţin aşa suntem lăsaţi să credem; chiar dacă astăzi locul este „azil” pentru oamenii străzii, sau chiar o oază pentru „stupefiaţi” (de la stupefiante… pun intended),  din când în când se mai abate şi câte o catastrofă asupra-i.

Dacă până în anul 1990, suprafaţa totală a proprietăţii era de 5,41 hectare, începând cu luna ianuarie a aceluiaşi an, aceasta a început să piardă teren (la propriu), mai multe clădiri din complex (silozuri, depozite, hale) fiind vandalizate şi demolate ilegal, suprafaţa reducându-se în prezent la 4,7 hectare. De atunci a început spolierea sistematică: au dispărut ramele din fier forjat ale ferestrelor, alte elemente decorative din zinc şi plumb de la acoperitoare şi turnuri, utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 (piese de o deosebită valoare pentru istoria tehnicii) – toate au fost dezmembrate şi vândute la fier vechi.

Plăcile de identificare a monumentului au dispărut şi ele, iar arhiva şi mobilierul de valoare, rămas de la foştii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de către nişte persoane influente, care mai mult ca sigur, stau la căldurica unui soi de „imunitate” în faţa (?)autorităţilor(?).

După ce au dispărut toate obiectele de valoare, s-a continuat vandalizarea la nivelul construcţiei – au început (în anul 2005) demolări executate în mare grabă şi fără autorizaţiile necesare la unele corpuri de clădiri ale ansamblului, iar distrugerile deliberate provocate în structura de rezistenţă a clădirii centrale (moara propriu-zisă)  au transformat zona într-o ruină…

În noaptea 13-14 mai 2008 clădirea a fost afectată de un incendiu de proporţii, care a fost stins după aproximativ trei ore.

Începutul acestui an a marcat şi el un nou dezastru: chiar în prima zi a anului a căzut acoperişul construcţiei principale şi unul din pereţi (www.wikipedia.ro).

Orice om cu o minima moralia ar trebui să considere că această stare a lucrurilor este inadmisibilă, fiind evident faptul că autorităţile în jurisdicţia cărora se află monumentul – respectiv Ministerul Culturii şi Cultelor şi  Primăria Municipiului Bucureşti – şi-au demonstrat incompetenţa administrativă. Dacă aceste instituţii nu fac nimic, înseamnă ori că birocraţia „demersurilor legale” a ajuns la un nivel care l-ar putea inspira pe Kafka (dacă ar mai fi în viaţă) să scrie „Procesul II”, ori că, la fel ca în multe alte cazuri, „autorităţile” aşteaptă părăginirea totală a complexului, pentru a putea fi dezafectat. Cu  alte cuvinte, poate mai scăpăm de un monument istoric, ca să putem avea, în locul lui… un modern „borcan de sticlă” corporatist. Sau poate un mall.

Primul proiect de reconversie

În septembrie 2002, arhitectul Cătălin S. Zafiu a prezentat la Atelierul de arheologie industrială, o comunicare intitulată Recuperarea arhitecturii industriale – Reconversie „Moara lui Assan”. Direcţiile generale merg pe „stabilirea funcţiunii posibile, restaurarea, reconversia şi extinderea ansamblului”.

Sunt menţionate ca posibile funcţii:

  •      parc I.T. sau centru de afaceri
  •      un centru cultural şi de loisir – în siloz = bibliotecă şi alte utilităţi specifice, dispuse pe cele opt nivele disponibile

                                                                – în prima moară = muzeu al morăritului

                                               – construcţie nouă = hotel

Pentru amenajarea spaţiilor exterioare s-a propus „o proporţie moderată de vegetaţie şi spaţii largi pietonale care să permită perceperea arhitecturii clădirilor […] având însă grijă să existe o vegetaţie de aliniament perimetrală pentru separarea vizuală a ansamblului de blocurile din jur” (Arhitect Cătălin Ştefan Zafiu, Reconversie “Moara lui Assan”, Comunicare Atelier de arheologie industrială, septembrie 2002).

Posibil proiect de reconversie  

În primul rând sunt imperative recuperarea suprafeţei (totale) iniţiale a proprietăţii şi reclădirea şi renovarea clădirilor din complex, în semn de respect faţă de importanţa istorică a acestei locaţii şi pentru conservarea patrimoniului industrial.

Sugestia ar fi aceea de a păstra exact configuraţia originală, pentru a reda în final, o imagine cât mai precisă a arhitecturii: cea industrială de secol XIX. Zidăria aparentă şi aspectul de cetate medievală a morii propriu-zise fac din aceasta un punct de reper nu doar pentru locuitorii din zonă, având potenţialul de a deveni centru de atracţie pentru pasionaţii de cultură.

Astfel, funcţia propusă este aceea de centru cultural şi de recreere. Subliniem necesitatea unei astfel de facilităţi având în vedere şi faptul aşa ceva nu există pe o arie destul de mare, cu o densitate a locuitorilor deloc neglijabilă.

Susţinem ideea bibliotecii amplasate în silozul cu opt nivele, după cum este prezentată în FIG. 1.

Fig.1: Repartizarea pe etaje a funcţiilor Bibliotecii

Clădirea morii propriu-zise poate deveni muzeu al morăritului, aşa cum s-a propus în primul proiect. Chiar dacă maşinăriile originale austriece, care ar fi făcut atracţia centrală a acestui obiectiv, nu mai există, pot fi aduse de la celelalte foste mori din Bucureşti, sau din ţară, piese specifice. Cele care se află în posesia Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida, ar putea fi aduse ocazional pentru a fi expuse temporar.

Tot în cadrul muzeului, pentru a facilita interpretarea şi înţelegerea funcţiei pe care ansamblul a avut-o iniţial (înainte de reconversie), propunem înfiinţarea de diorame mobile închise în ansambluri de sticlă (miniaturi 3D în care obiectele de procesat se deplasează – cu ajutorul unor sisteme de scripeţi şi benzi rulante ascunse/camuflate – de la o unitate la alta, în diverse forme, până la produsul finit, gata să iasă pe poarta fabricii). Acestea sunt foarte sugestive atât pentru redarea procedeelor de producţie, cât şi pentru punerea în valoare a pieselor tehnice (mori, separatoare, site) care le executau.

În fiecare clădire a ansamblului vor exista pliante despre istoricul şi importanţa acestuia.

Spaţiile exterioare au un rol decisiv în crearea unei atmosfere inedite, de aceea ar fi de preferat crearea unor peisaje atipice pentru oraş, cu scopul de a transforma locul într-o oază de linişte, departe de specificul citadin.

Astfel, ar putea fi plantată o perdea de pomi înalţi, pentru izolarea vizuală a ansamblului de blocurile din jur. Tot spaţiul va fi ca o mare grădină, fără alei, zone pietonale sau delimitări de orice fel. O parte din plantele decorative trebuie să amintească de materia primă pe care moara o folosea la un moment dat. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: una din clădirile mai mici, cu vedere la grădină, va fi o terasă restaurant/bar/cafenea un pic atipică. Ne aflăm într-un hamac, într-o zi cu soare, cu o cafea într-o mână şi o carte în cealaltă. Din când în când ne oprim să medităm asupra celor citite lăsând cartea pe piept… În faţa noastră, la o oarecare distanţă, se desfăşoară privirii lanuri de grâu şi floarea-soarelui. Iarba deasă şi verde care este peste tot, în apropiere, umple adierea vântului cu mireasma ei proaspătă. Flori multicolore şi arbuşti aromaţi te fac să zâmbeşti ştiind că n-ai vrea să fii în altă parte decât acolo. Poate pare „cusută cu aţă albă” povestea, însă trebuie să recunoaştem că parcă ne-a luat un pic valul…

În interiorul restauratului/bar/cafenea, pe pereţi, vor fi poze cu imagini ale Bucureştiului de altădată, axate în principal pe zonele industriale din secolul XIX, inclusiv cu moara lui Assan.

Având în vedere că spaţiul verde nu va fi o problemă, se pot organiza diverse activităţi în aer liber: se pot înălţa zmeie, organiza concerte, petreceri tematice pentru diverse categorii de vârste… O parte din grădină se poate amenaja în aşa fel încât să reconstituie celebrul Neverland, iar din când în când aici chiar ar putea fi jucată piesa de teatru Peter Pan!!

Este foarte uşor să ne imaginăm ce se poate face într-o locaţie cu un astfel de potenţial. Din păcate, imaginarul nu este deloc de ajuns pentru a salva monumentele de „diavolul inerţiei” – care chiar dacă şi el pare imaginar, a pus stăpânire pe realitate.

Echipa II,  o echipă de nădejde 😀