Posts Tagged ‘pluto’


Oamenii au plecat de pe Marte si au traversat aproape tot sistemul solar pentru a coloniza planeta Pluto.

Odata ajunsi aici, oamenii au fost dezamagiti si chiar au incercat un sentiment de ura si invidie fata de celelalte grupuri care, in viziunea lor, i-au pacalit pe acestia sa populeze o planeta atat de mica.

Si asa suparati si asa mahniti cum erau ei atunci, s-au decis sa studieze, sa construiasca si sa dezvolte, manati de ura dar si de idealul de a naste si a impinge civilizatia pe culmi nebanuite.

Insa, planeta fiind prea mica, la orice miscare se impiedicau involuntar unii de altii, se atingeau extrem de des la fel de involuntar pana cand, catastrofal, aceste atingeri nevinovate si aceste piedici inocente (intre reprezentantii aceluiasi sex) au inceput sa fie placute. Terifiati de acest fapt, ei au incercat sa isi justifice intr-un fel aceste sentimente ciudate si nenaturale pe care le experimentau si, intr-un final, au decis de comun acord sa se autoproclame Artisti, deoarece numai Artistii au simturi extrem de fine si sunt capabili de trairi de care oamenii normali sunt incapabili.

Singura problema a lor era ca nu aveau nici un talent, talent care sta la baza notiunii de Artist. Drept urmare, fiecare om de pe Pluto a inceput sa se forteze sa cante, sa deseneze, sa picteze, sa sculpteze, sa se manifeste artistic in general.

Evident, din lipsa talentului, muzica era oribila, lipsita de armonie si ritm si total neinspirata, picturile denotau o falsa valoare si se puteau confunda usor cu locul unui accident, desenele erau oribile si estetic nule, sculpturile nu exprimau nimic altceva decat disperare si retard, retard artistic bineinteles. Totusi, aceste rezultate descurajante nu i-au oprit pe oamenii speriati de pe Pluto din incercarile lor de manifestare artistica, incercari care esuau de fiecare data parca din ce in ce mai rau.

Insa, timpul tot trecand si ei tot incercand, au ajuns sa se auto-doctrineze atat de tare si atat de bine, incat au inceput sa devina extaziati contempland deseurile acustice si vizuale pe care le produceau. Si astfel, toti erau ferm convinsi ca au devenit cu adevarat Artisti, chiar Artisti foarte foarte ‘grei’.

Au urmat, bineinteles, diverse etape in ‘calatoria’ Artistului spre absolut printre care spicuim:

  • Insusirea aerului boem specifica Artistilor;
  • Invocarea ‘Abstractului’ in orice esec sau orice incercare de critica din partea altor oameni;
  • Insusirea ‘arogantei creative’ care se revarsa pana si in cel mai mic gest;
  • Lupta vehementa impotriva razboaielor (cu toate ca in acele timpuri, notiunea de razboi nu exista – existau doar armonie si group hugs), Lupta impotriva sistemului care ii transforma in roboti si in numere (cu toate ca, practic, nu era nici un sistem pe Pluto pentru ca nu poti sa faci un sistem doar cu Artisti) si multe alte tipuri de revolte fine pentru scopuri, evident, nobile.

Apogeul civilizatiei Plutonienilor (asa cum s-au autodenumit ulterior, dupa ce au devenit Artisti) a fost atins in momentul in care au simtit ca talentul lor este mult prea urias pentru o planeta atat de mica care, bineinteles, nu mai putea cadra drept o ‘scena’ pentru manifestarile lor. Pe de alta parte, asa cum gandeau ei atunci, era pacat ca acest talent sa ramana prizonier pe Pluto fara sa fie propagat si catre alte civilizatii care sa il poata aprecia la justa lui valoare.

Drept urmare, Plutonienii au parasit cu totii planeta Pluto si au ales ca destinatie planeta Pamant, unde au si ajuns in jurul anilor 2000.