Posts Tagged ‘cartoful tras în ţeapă’



Nu puţini dintre noi am avut dilema ca trecând prin Piaţa Revoluţiei, să ne trezim uitându-ne cu gura căscată la „cartoful” (Memorialul Renaşterii, pe numele său complet  „Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei  Române  din  Decembrie  1989”) şi la „puiul” (statuia lui Iuliu Maniu, şi Copacul Ars) care domină mica piaţetă din faţa fântânii… Şi probabil, majoritatea dintre noi am şi exclamat, unii cu voce tare, alţii în sine: „Porcărie sinistră!”.

Totuşi câţi ne-am oprit să vedem ce scrie pe panourile informative (panoul de fapt, pentru că doar unul conţine ceva explicaţii, celălalt fiind un pomelnic cu cei care au creat Memorialul Renaşterii…) ? Şi chiar dacă aţi citit nu cred că v-aţi lămurit întru totul…

 

Dacă în cazul statuii lui Maniu, simbolurile sunt destul de clare, bacoviene, aş putea spune, Memorialul este un amalgam de simboluri foarte bine gândite, însă deloc evidente… Şi dacă noi, care suntem „de-ai locului” tot nelămuriţi rămânem, mă întreb oare ce este în capul unui turist care vine şi vede un ansamblu de „dude” care par trântite acolo, într-un spaţiu dominat de un stil arhitectural clasic, încărcat de istorie: Palatul Regal, Biserica Kretzulescu, Ateneul Român, B.C.U. …

 

Pentru a putea înţelege mai bine ce se întâmplă de fapt acolo, haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să lăsăm „cyber-ghidul” să ne îndrume….

 

               Memorialul Renaşterii, pe numele său complet  <<Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei  Române  din  Decembrie  1989>>, este amplasat simbolic în Piaţa Revoluţiei, aceasta  fiind  locaţia  în  care  a  izbucnit  revoluţia  la 21-22 decembrie 1989. Monumentul aminteşte lupta care a avut loc atunci,  însă  pentru  a înţelege cauza şi însemnătatea sacrificiului făcut este necesară  o  privire  de  ansamblu asupra ultimei perioade din istoria României, pe care o putem regăsi aici, la intersecţia simbolurilor monarhiei, ale comunismului, şi ale luptei anticomuniste şi izbânzii democraţiei.

Stând în dreptul acestei fântâni cu faţa spre monument  avem în stânga Biserica Kretzulescu, ridicată în anii 1720-1722  ca  simbol al creştinătăţii. Lângă aceasta se află  fostul Palat Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă al României), vis-a-vis este statuia ecvestră a regelui Carol, amplasată în 2010, o înlocuieşte pe cea veche care fusese distrusă de comunişti şi Ateneul Român, construit între 1886-1888, conceput de către un arhitect francez, cu coloane de 12 metri înălțime, identice în dimensiuni cu cele ale Erechteionului din Atena, fiind înscris pe lista Patrimoniului european ca monument de arhitectură de valoare națională și universală. Astfel suntem  introduşi  în  perioada monarhiei. 

Îndreptându-ne  privirile în partea dreaptă, observăm o clădire care deşi astăzi este  sediul  Ministerului  Administraţiei  şi Internelor, a rămas tot simbol al comunismului,  în  acea  perioadă fiind sediul Comitetului Central al Partidului Comunist  Român, de unde dictatorul Nicolae Ceauşescu a fugit cu elicopterul personal înainte de a fi prins şi executat.

La fel cum putem trece vizual din partea stângă (Biserica Kretzulescu   şi  Palatul  Regal)  spre  partea  dreaptă  (clădirea  Comitetului Central),  la  fel  putem  trece mental prin istorie, de la un regim politic la altul –  de  la  monarhie  la comunism. Faptul că această trecere nu s-a făcut uşor este simbolizat de statuia lui Iuliu Maniu, de lânga noi, amplasată în 1998.  Om  politic  cu  o activitate importantă în perioada regalităţii – opus mereu regimului comunist, a fost închis la Sighet, unde  a şi murit. Fiind una dintre victimele comunismului din România, el reprezintă  întruchiparea speranţei si dorinţei de libertate  în  timpul  dictaturii  comuniste.  Statuia  este construită dintr-un bronz  de  culoare închisă simbolizând astfel austeritatea acelei perioade. Deşi pare  sa  aibă  nevoie  urgentă  de  recondiţionare, aspectul de sfârtecare este intenţionat,   simbolizând   rănile  de-a  lungul  corpului  cauzate  de  legare, întemniţare. Chipul statuii  nu are trăsături definitorii, simbolizând astfel fiecare  persoană  din Romania care era constrânsă de regimul comunist –  regim în care a contat dispariţia personalităţii individului şi gândirea colectivă unidirecţională. Copacul  din  spatele statuii are puţine crengi, aspect de ars,  simbolizând  moartea. Însă mâinile statuii au palmele îndreptate în sus şi către  Biserică,  întreaga  statuie  fiind plasată cu spatele la sediul Comitetului  Central  şi  cu  faţa la Biserica Kretzulescu simbolizând faptul că omul şi-a  întors privirea către religie, credinţa în Dumnezeu fiind singura care îi mai dădea speranţa libertăţii.

   Urmând  mesajul  transmis  de  statuia sa încercăm să ieşim din perioada comunistă, mergând pe Calea Biruinţei (prima parte a Memorialului). Acest  drum  este  construit din buşteni retezaţi din copaci tineri de esenţă tare (stejar), simbolizând tot  atâtea  vieţi tinere curmate. De o parte şi de alta, sunt băncile albe din  marmură a căror formă şi culoare sugerează cavourile celor morţi, răceala şi solemnitatea acestei porţiuni: pe Calea Biruinţei nu se stă…  De asemenea simbolizează şi imboldul de  a  nu  sta  prea  mult  să  plângi trecutul, ci să priveşti mereu înainte cu speranţă.

Calea  Biruinţei  se încheie cu Piaţa Reculegerii. Având în faţă Piramida Izbânzii,  observăm  că  este plasată nu numai în centrul Pieţei Reculegerii, ci şi  în  centrul unei cruci (din  nou  un  simbol al creştinismului) formate din aceeaşi buşteni ca şi Calea Biruinţei. Piaţa este delimitată de Calea Biruinţei printr-un  zid,  în  semicerc,  tot din marmură albă, numit Zidul Amintirilor. Acesta, privit în  ansamblu cu crucea, poate simboliza şi braţele lui Iisus crucificat,  sacrificându-se,  aşa  cum au făcut eroii revoluţiei, şi nu doar o placă de mormânt pe care sunt trecute numele morţilor, în alamă.

           La  baza  Piramidei  Izbânzii,  ca  şi în spatele Zidului Amintirilor, se găsesc pietre  de râu, care ne duc cu gândul la o apă curgătoare, simbolul vieţii. Însă această  apă,  aici  lipseşte,  deci  la  baza  acestei victorii a stat moartea – moartea  multor  tineri,  care  sunt  reprezentaţi  prin  câteva  figuri la baza Piramidei.  Aceştia  au  de  asemenea  chipurile  fără trăsături, fiind simbolul tuturor oamenilor care s-au sacrificat pentru libertate. Deasupra  acestor  statui, se regăseşte o singură amprentă, simbolizând identitatea  naţională.  Deşi  toţi au feţele anonime, toţi au luptat cu acelaşi scop: libertatea.

Privind mai atenţi obeliscul,  observăm ca este o piramidă cu trei feţe, simbol al crestinătăţii, Sfânta Treime.

Mai  sus se află o coroană de anemone (conform mitologiei greceşti, anemonele sunt simbolul lacrimilor)  străpunsă de acest obelisc, ea figurând o luptă grea,  pornită  cu  sacrificiu  şi  jertfă, însă continuând mereu cu speranţa de izbândă (piramida nu are vârf, lupta continuă). Lacrimile sugerate de coroana de anemone pot învălui obeliscul până jos, ajungând în pietrele de râu de la baza piramidei în care stau martirii –  ei vor fi plânşi pentru toteauna, şi pentru totdeauna aflaţi în amintirea noastră.

  Vis-a-vis, pe partea dreaptă se află Fosta Direcţie a V-a a Securităţii Statului – actualul sediu al Uniunii Arhitecţilor, dovada „vie” a luptelor din piaţă, ea a fost bombardată cu tunuri şi reprezintă şi ea prefacerea de după ’89, când a fost reconsiderată din punct de vedere arhitectural (recondiţionată în stil modern, cu o „simbioză”între cărămidă şi sticlă), ea fiind o reminiscenţă a secolului al XIX-lea – casa Ministrului Grigore Păucescu.

În faţa statuii lui Maniu, lângă biserică, se află statuia lui Corneliu Coposu, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (1990 – 1995), senator, lider al opoziției din România postcomunistă, deținut politic sub regimul comunist, el a fost cel care a dus mai departe idealurile lui Iuliu Maniu. Amplasată în 1996, construită tot dintr-un material greoi, închis la culoare, având formă de cruce sugerează tot suferinţă şi sacrificiu. El reprezintă perioada grea care a urmat revoluţiei şi lupta pentru instaurarea Democraţiei.

 

 

Acestea fiind „zise” (poate şi citite…), putem spune că puterea simbolului şi a contextului în care se află acesta este incontestabilă. Acum că percepţia noastră a fost schimbată într-un fel, şi am aflat  „adevărul” din spatele unor monumente „inestetice”, prost amplasate şi  administrate, parcă totuşi s-a aprins ceva gândire simplă,  managerială în noi şi simţim că ar putea fi un obiectiv de patrimoniu taman bun de exploatat turistic… Nici nu ar fi foarte complicat şi nici costisitor, iar idei de promovare sunt cu duiumul, însă „cartoful” s-a instalat bine în mentalul colectiv şi a apucat să prindă rădăcini… Ceea ce te face să te întrebi… Cum naiba alţii au făcut monumente la fel de „abstracte” şi puncte de atracţie turistică din nimic-nimicuţ, din care mai scot şi bani, sau măcar au spus o poveste turistului care a trecut pe acolo, să nu plece cu o imagine greşită…. De ce unii pot vinde şi îngheţată la eschimoşi, iar noi nu suntem în stare să administrăm şi să promovăm nişte monumente care simbolizează cu adevărat trecutul nostru –  bun, rău, cum a fost…. Suntem la fel de confuzi ca întotdeauna şi nu ne putem asuma istoria, la fel de delăsători şi ignoranţi… 

Pe de altă parte, poate domnul Iliescu – atunci când a comandat această lucrare destul de costisitoare, ca să demonstreze cât şi cum îşi toarnă el ţărână-n cap pentru evenimentele din decembrie 1989 – a avut ca scop final fix „ţeapa” de 56 de miliarde….

 

 

Autori:  madhatTer & Eternal Silenced

 

NOTE ….TO WHOM IT MAY CONCERN: THOSE WHO RULE SYMBOLS RULE US.  

Advertisements