Echilibrul e paradoxal… cateodata

Posted: February 3, 2011 by Sfanta Lopata in Ghidul Micului Entuziast Neiniţiat
Tags: , , , ,

Ma bantuie de ceva vreme un feeling total cretin si naiv cum ca absolut toate problemele de pe lumea asta au (cel putin!) o rezolvare, ca un lucru bun care se intampla atrage automat un lucru rau etc. Intr-un cuvant traiesc un infricosator sentiment ca orice mizerie ai face, aceasta va fi compensata automat printr-un mecanism imens construit pe baza unor niste reguli/legi/principii/instrumente/rationamente care mie, personal, imi scapa.

Acest sentiment ma impinge sa vad Mama Natura (sau sa ii spunem Tot, pentru ca nu stiu exact cate componente/dimnesiuni/factori/etc sunt implicate in toata treaba asta cu Universul) ca pe cel mai ursuz si comunist contabil care verifica in fiecare fractiune de secunda bilantul ‘activelor’ si ‘pasivelor’ indiviziilor/grupurilor/comunitatilor/etc-urilor. Si sunt convins ca tu, ca om, vei muri exact cand acest bilant da zero dupa ce se trage Marea Linie. Zero – marele egalizator.

Cu alte cuvinte, cat bine faci atat rau faci, cat bine faci atat bine primesti, cat rau faci atata rau ti se face, cat rau ti se face atat bine ti se face si toate combinarile de n luate cate k exista (cel mai probabil o infinitate).

Ca un exemplu paradoxal al echilibrului, nimeni nu are nici cea mai mica idee cum arata infinitul asta, cat despre perceptia lui nu incape nici vorba, nici pomeneala. Cu toate astea, in liceu, daca raspundeai ca limita din n cand n tinde la infinit este infinit luai 10 fara probleme. Practic, erai premiat pentru simplul fapt ca recunosteai ca esti un dobitoc care habar n-are ce inseamna raspunsul pe care l-ai dat.

Si atunci, ajung sa ma gandesc ca omenirea si actiunile ei sunt pur si simplu nesemnificative in fata Mamei Naturi (sau a Totului) si, mai ales, in fata acestui ciudat echilibru.

Cu toate astea, de ce au mai aparut ecologistii ? In contextul dat, faptul ca ecologistii exista este doar o dovada ca trebuie sa ne hranim orgoliul, noi ca specie. Faptul ca ecologistii exista demonstreaza in cel mai halucinant mod posibil faptul ca-contam. Adica cineva trebuie sa ne opreasca sa nu i-o dam prea rau Mamei Naturi cu atata poluare incat sa o julim. Pe de alta parte, la ordinul asta de marime, noi nu existam.

Just some thoughts.

Advertisements
Comments
  1. madhatTer666 says:

    echilibrul este bun. mama natură ne iubeşte iar zâna electricitate veghează după cyber-colţ, în speranţa că o julim (pe mama natură)… despre karma în alt episod :))

  2. Cata says:

    Eu nu vreau sa ajung la echilibru!!!! Pe bune, starea mea metastabila imi place… chiar e fun cu toate aspectele existentei! O sa fie nashpa cand delta G va fi zero…

    On the subject, de ce impartim lumea in rau si bine? Lumea e si punct! Asa cum a zis lopatzica, Universului ii se rupe de noi, a existat 14 miliarde de ani fara noi se va descurca si cu noi si fara noi.

    Oricum dragutza faza cu ecologistii ca manifestare a egocentrismului uman….

  3. fullofsh8 says:

    “Cu alte cuvinte, cat bine faci atat rau faci, cat bine faci atat bine primesti, cat rau faci atata rau ti se face, cat rau ti se face atat bine ti se face si toate combinarile de n luate cate k exista (cel mai probabil o infinitate).”

    Asta nu se aplica la cei paralizati de la gat in jos, ca aia nu prea pot sa faca mare lucru, dar in rest cred ca merge treaba. In limba budista, sa pe lumea budilor, sau ai buzilor parca … se numeste karma.

    And az we know from auar histori, Karma iz a bici!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s