Acceptare în 7 paşi. Enthusiastic, idiot friendly.

Posted: January 24, 2011 by madhatTer666 in Ghidul Micului Entuziast Neiniţiat
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Pasul 1: Tocmai încerc să accept faptul că nu dă nimeni 2 bani pe ce scriu eu aici. Pe principiul “fiecare cu…ce-l doare!”. Respir adânc de 3 ori şi gata… Entuziasmul revine.

Pasul 2:  Floweeer Poweerrrr!!!!

Pasul 3:  De aici începe teoria… Identificarea intrigii.

Trebuie să accepţi că nu există oameni mai buni şi oameni mai răi raportat la tine. Există ceea ce se numeşte mediocritate. De asta suferă majoritatea oamenilor în majoritatea timpului. Deci, de fapt, din punctul ăsta de vedere toţi suntem la fel… Diferenţa se face prin gradul de entuziasm cu care participăm la diverse activităţuri (şi aici nu mă refer la activităţuri feisbuciste sau alte cyber-acţiuni).

Eu am început să realizez că pe măsură ce “îmbătrânesc” ajung să fiu din ce în ce mai dependentă de anumite grupuri, locuri, obiceiuri… Chestiile astea erodează entuziasmul şi te fac să devii un fel de simplu participant într-un “suflet colectiv” (frumoasă metaforă, băi băiete!!)… Iar dacă nu ai apucat până acum să te cunoşti şi să stai mai mult cu tine, e destul de grav… Şi sunt mai multe variante din punctul ăsta : ORI te deprimi, te depersonalizezi şi o iei pe câmpii, ORI e totul ok, pentru că nu conştientizezi încă faptul că nu eşti complet ORI te apuci dracu’ să faci ceva care să te implice doar pe tine şi  pe nimeni altcineva (asta nu implică să devenim toţi nişte onanişti – la o căutare mai avansată în DEXonline vei găsi şi semifantasticul “puţopalmist”).

Pasul 4: Pauză

Drept pentru care, de la o anumită vârstă, când îţi dai tu seama că nu mai ştii cine eşti, ce vrei, de unde vii şi încotro te îndrepţi…  Iei o pauză de la alte dude şi te implici, aşa, ca şi cum ai fi un caracter semiexcepţional, în nişte situaţii semiexcepţionale (iarăşi, indicaţii preţioase: asta nu implică neapărat sporturi extreme pe sârmă ghimpată sau minesweeper IRL).

Pasul 5: Stabilirea priorităţilor

Cred că un criteriu foarte bun de a sorta priorităţile şi a concluziona ce anume este mai potrivit pentru tine este afinitatea pe care o ai cu natura. E cel mai simplu, pentru că dacă te înţelegi cu natura în ansamblu… te înţelegi cu tine. Pentru că tu eşti natură (asta implică şi chestii mai adânci, de genul –  “autodistrugerea este ceva normal”, pentru că vine din noi, iar noi suntem natură… dar heeeii…totul este normal din moment ce se întâmplă cu o anumită frecvenţă… este normal să fim mediocri, să nu ştim, sau nici să nu vrem să ştim răspunsul la eternele şi cosmicele întrebări de mai sus)…

Pasul 6: Practica  (asta nu are decât avantaje, dacă vrei dezavantaje, caută în  altă categorie…)

Eu de exemplu, chiar vreau să plimb căţei… Este poate cel mai bun lucru pe care aş putea să-l fac. Prezintă foarte multe avantaje, printre care şi alergatu’ prin parc, mersul pe jos (sportul meu preferat, de mică), aruncarea băţului, comunicarea cu un interlocutor disciplinat… Chestii rar întâlnite în ziua de azi. Am multe de învăţat…

Pasul 7: Lesson learned.

Trebuie să fim conştienţi de legătura ombilicală pe care o avem cu natura. Pentru că ea ne ţine în viaţă în momentele în care societatea şi colegii de suferinţă ne sodomizează neuronii şi ne îndoaie entuziasmul.

STAGE: furieee?!!?!!!

MOOD: miserupe

NOTE TO SELF: dacă te implici prea mult şi prea singur în diverse chestii dai în solipsism. Încă o dovadă că excesele şi extremele nu este bune.

Cuvinte Inutile ce pun punctul pe I.

Advertisements
Comments
  1. 1. baa, eu te citesc…
    2. lucrurile sunt simple, oamenii le complica…
    3. cand nu mai stii ce sa faci, iesi la o bere… nu ca asta iti va oferi vreo solutie fezabila, dar macar te distrezi de toti banii… si in plus te mai uiti la oamenii din jurul tau si poti sau nu ajunge la celebra invatatura: “eu sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj”
    4. asa cum exista oameni care se deprima extrem cand se imbata si unii care rad in coltul lor de orice mizerie, asa sunt si oameni care aleg sa se bucure si oameni care aleg sa stea cu morcovu’-n cur (ca e mai trendy sa pozezi in victima), sunt oameni care aleg sa le fie bine si oameni care aleg irational sa le fie rau… restul e tacere… si daca nu iti convine ‘restul e tacere’, atunci totul este relativ…
    5. cat despre natura umana… numai bine !

    • madhatTer666 says:

      nu îmi convine nici “restul e tăcere”, nici “totul este relativ”. rămân la “restu’ e… CAN-CAN!!!” ( tot de la – cel puţin – Maestre!!! învăţat ) 😀

      • Asta este atitudinea pe care o asteptam, Tanara Lacusta (Young Grosshoper, adica tinere invatacel in traditiei Kung-Fu).
        In viata asta trebuie sa fii un bun Ninja ca sa reusesti si sa inveti de la cel mai bun Maestru. Si eu printre sticle, sunt cel mai de temut preot Shaolin din cati au existat vreodata…
        Asadar, Tanara Lacusta, lectia pentru ziua de azi: multa lume spune sa o iei intotdeauna pe drumul cel drept, insa nu uita ca mergand pe un drum drept te poti expune cel mai usor unei ambuscade a altor Ninja, unii poate mai Ninja decat esti tu… Nu esti inca gata sa iti indeplinesti destinul, Tanara Lacusta…

  2. madhatTer666 says:

    *”grasshopper”, bă!!! şi prefer “young padawan”…. :)) ăla e greiere şi nu-mi place, iar lăcustele nici atât… eu am zis că iubesc natura, da’ asta nu implica şi insectele… şi îmi plac căţeii doar fără purici!!! 😀 Maestre!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s